AGORA LITERARA Pagina de prezentare a Ligii Scriitorilor din Romania    FAQ   Cautare   Membri   Grupuri   Inregistrare   Profil   Mesaje private   Autentificare  Creatiile Iuliei Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9          Pagina de start a forumului AGORA LITERARA -> LITERATURA Subiectul anterior :: Subiectul urmator   Autor Mesaj iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 07/08/2008 21:15    Titlul subiectului: Va multumesc domnule Mihai Leonte, si pentru ca azi am tinut in mana pentru prima oara "Mirajele vietii", lucru care nu ar fi fost posibil daca nu v-as fi cunoscut. Sa ne traiti multi ani, pentru ca ne ajutati sa ni se indeplineasca visuri, ne ajutati sa prindem curaj si vigoare in aceasta lume a poeziei. Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 06/09/2008 16:13    Titlul subiectului: Dorinte Împachetează-mi luna şi soarele în hârtie, iar ca desert aşează stelele într-o cutie ca să la savurez minus ticăitul timpului când visele le voi pescui ușor cu o ată şi-un stilet, le voi răstigni pe coşul pieptului ca-n seară să nu mai plângă că-i prea neagră şi e lungă... ambalează şi durerea şi ofer-o nimănui că este a nu ştiu cui dar să nu-i mai spui de mine ţine-o într-o grea strânsoare ca să ştiu că nu mai doare.... 21 Iulie 2008 Falfaitul aripilor Înaripeaza-mă să umplu cerul cu bucăţi din mine, să ard eterul smulgându-mă din trup... Am visat că am murit şi m-am transformat în mii de virgule susţinând cerul, sau am murit visându-mă că sunt legănată de fâlfâitul aripilor? Mi-au înaripat dorinţele înaintea ta răscolind înaltul sufletului lăsându-mă mai întreagă ca niciodată... 26 Iulie 2008 Vantule, tu stii? Vântule, tu ştii, unde mi-e iubirea? C-a fugit cu ea, toată fericirea Norii-au sărăcit scuturaţi de ploi Caută prin ei şi ad-o înapoi. Caut-o oriunde, caut-o oricum Nu eu am pierdut-o, m-a lăsat în drum, M-a lăsat săracă cum nimeni nu este Iar tu nu-mi aduci de la ea vreo veste. Vântule eşti rău că n-aduci ce-ţi cer, Cu o adiere, doar mă laşi să pier Duci cu tine totul, numai tu ştii unde De-mi găseşti iubirea, nu o mai ascunde. Caut-o pe unde eu nu am visat Glasu-i de-l auzi, e adevărat Fără mine este la fel de săracă N-o lasa-n pustiu, prea mult că să zacă. De-i auzi suspinul tremurând pământul Roagă-te şi tu, s-o aducă vântul! 08 August 2008 Nopti agatate-n par S-au agăţat nopţile-n păr ca boabele de struguri mustind de vise aşezate-n ciorchini la capătul patului hrănindu-mă din plin la capătul patului aşezate-n ciorchini mustind de vise ca boabele de struguri s-au agăţat nopţile-n păr. 19 August 2008 Pamatul cat un bob de grau Se scurge timpul cu viaţa în vene Clepsidră ce-aruncă nisipul pierdut. Un strop din mine şi unul din tine Cu tot şi nimic, dintr-un bob ne-am născut. În beznă aninat, încolţit c-o aripă Un pământ uriaş cât bobul de grâu, O clipă-i o viaţă şi viaţa-i o clipă Că timpul, nimic nu-l ţine în frâu. Adulmecă spaţiul rătăcind pe orbită. Un grăunte cu aripi visează să fie! O planetă de vise de iubire lovită Să ţâşnească din ea, artificii o mie. O parte din mine pentru tine se luptă Aşa cum pământul doar cu noi e-mplinit. Ne hrăneşte, apoi cu noi se înfruptă Când bobul de grâu este pus la-ncoltit. 06 Septembrie 2008 Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 05/10/2008 13:10    Titlul subiectului: Mi-e frig de umbra ta Mi-e frig de umbra ta topită-n întuneric, Ce-alunecă pe frunze ca ţopăit de rouă. Ai evadat din mine ca un tablou himeric, Ca să te-mbraci furiş cu o iubită nouă. Mi-e frig în zarea lunii ce scutură negreală, Şoptind fără-nţeles, de leagăn melodie Răpuşi de vraja ei,-nmuiati ca în cerneală Te-ai strecurat cu totul în altă rapsodie. Firavă, ca o frunză, am tremurat de toate: De dor, de frig, de moarte, de viaţă, de amor... Cu soarele în ochi văzut-am numai noapte, Crezându-te pe tine iubit nemuritor. Mi-e frig de umbra ta ce flutură-n amurg De ochi, de trupul tău, mi se usucă gura. Cu lacrimi de tristeţe şi frunzele se scurg, Rupându-se din pom şi-alunecând de-a dura. O frunză nu se rupe, durerii tot rezistă În avalanşa nopţii, se leagănă. Cât oare? Eu cum să cad atunci, îndată ce frunze mai există? O să rezist şi eu, chiar cât doare. 5 oct 2008 Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 06/10/2008 19:49    Titlul subiectului: Nu ma cunosc îndeajuns Nu am conceput nimic sau am făcut prea mult? N-am auzit pe nimeni, ori n-am ştiut s-ascult? Nu am ştiut iubi sau ei m-am dedicat, Iubirea m-a rănit sau doar m-a fermecat? Am fost o luptătoare sau m-am retras în mine? Furiş mi-am şters din lacrimi, încurajând. Pe cine? Am plâns mai mult ca toţi sau doar m-am prefăcut Am inventat iubirea crezând că m-a durut? De am greşit, iertarea, eu cum o pot afla Când însăşi, eu pe mine nu m-aş putea ierta! Ca să mă cert, n-am cum şi nu găsesc pedeapsă Că simt deja acum că inima mi-e arsă. M-am rătăcit de mine. Sunt eu, dar cine sunt? Acelaşi gând îmi trece cu mâna pe cuvânt Aceeaşi ochi pierduţi, aceeaşi gură ușoară Aceeaşi mână slabă care pios se-nchină. Sunt om, îmi zic mereu. Reproş sau neputinţă, Dar e-un rațiune să fug de-ntreaga mea fiinţă? Că sufletul mi-e altfel, dar nu ştiu de-i mai bun... Nu mă cunosc destul. Ori, nu ştiu eu s-o spun. 6 oct 2008 Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 08/11/2008 15:17    Titlul subiectului: Sunt... Sunt goală...în bătaia lunii dezbrăcată Dar nu de haine sunt, le am pe al meu trup Amurgul s-a-ndoit furând lumina toată Privind nepăsătoare cum visele-mi se rup. Se cerne pe-ntuneric durerea pe la tâmple Cu degete de ceară, mă prinde câte-un pic. În suflet simt un gol şi golul tot mă umple... Umplându-mă sunt goală, de nu mai simt nimic. M-am dezgolit de mine şi am rămas puţină Sărutul ce m-a nins cu dor, l-am irosit. M-a sărăcit iubirea, nu ştiu de-o să mai vină Sunt goală ca o sticlă de-atât ce am iubit.... 8 noiembrie 2008 Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 04/01/2009 09:33    Titlul subiectului: As pleca din mine Aş pleca din mine să trăiesc în alt timp prin ceţuri, goală, să cutreier şi cerul să-l descopăr cu privirea cea limpede făr-de ochiu-mi de sticlă ostoindu-mi sufletul nimănui dat... în urmă aş lasă totul pentru o clipă, doar o clipă de suspans trăită că un evadat din cenuşiul orei ce muşca din mine cu colţi nemiloşi... Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 17/03/2009 19:57    Titlul subiectului: Ofer câte-un zâmbet Ofer câte-un zâmbet din miezul de soare Topită în el, răsfirând câte-o rază Ce-mi inundă fiinţa-n aurie culoare Despletind de pe deget o fragedă frază. Ofer câte-o vorbă colorată în bine Înfrunzita cu rouă şi pictată cu flori Pot trimite un zâmbet departe de mine De pe tocurile munţilor încălţată, sub nori. Ofer câte-un gând legănat în tăcere, O privire duioasă uitată-n zenit, Un sărut pe un deget cu glazură de miere. Cine doreşte că să-i trimit? Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 17/05/2009 14:44    Titlul subiectului: Drum spre lumina Drum spre lumina O umbră se adapă din gândurile mele Pândind pe întuneric, m-adoarme câte-un pic Se-ncinge luna-n hora-ndărătnicelor iele îndată ce eu, sunt ca o frunză de-atâta învârtit. Am ameţit de joaca-nflorită ca o zână Cu noaptea zgribulită pe umerii mei goi Îmi toropeşte trupul şi ca pe-un fulg l-adună Sorbindu-mă-nsetată cu buze reci şi moi. Mă învelesc cu stele cernute ca prin sită Plutind în rând cu norii desprinşi dintr-o poveste Iar eu, un punct minuscul pe bolta strălucită Tresar că fericirea, nemarginită este. Alunec ca în lapte, uşoară ca o nucă Simţind veşmântul rece, de viaţă dezvelit Însă lumina blândă de-aici o să mă ducă Chiar dacă restul lumii, va crede c-am murit. Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 03/06/2009 14:31    Titlul subiectului: Viaţă cu miros de iarbă Iarba îmi săruta picioarele ca în copilărie când joaca îmi era permisă pe un petic şi copacii mă confundau cu o furnică iar eu, cu nişte uriaşi minus mâini bogaţi în clorofilă şi poveşti... iarba miroase a copilărie crudă şi dulce proaspătă şi veche a rouă, a vânt garnisită cu buburuze de toate culorile pe care le înşiram în palmă îndemnându-le să zboare imaginându-mi zborul dincolo de ochii mei acolo unde iarba nu creşte şi păcat... pentru că mirosul ierbii mă vindecă de singurătate şi dor ori îmi adânceşte dorul în singurătate dar într-un mod plăcut aşa...ca mirosul de iarbă. Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 09/11/2009 18:46    Titlul subiectului: Aş lăsa toamna Aş lăsa toamna să se joace cu altcineva dacă ar vrea... culorile ei le pot privi altundeva numai nu prin părul meu unde soarele şi-a fabricat culcuş şi i-am promis că n-o să-l gonesc lăsându-l să-mi cureţe toate dorurile... ce le-aveam cândva într-o toamnă... Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 06/02/2010 14:45    Titlul subiectului: Dincolo de timp O zi e cât un veac, veacul cât o secundă Nu mai există timp, nimicul mă inundă Iar viaţa ca un vis, trăit de nu ştiu cine A fost aievea totul, ori nu mai ştiu prea bine? O amintire-mi bate prin tâmpla ce n-o am Mă las descătuşată de tot ce nici n-aveam Rămasă în suspans, aud bătând, îmi pare O inimă vibrând din ce în ce mai tare. Se zbuciumă, se zbate, o ţin ca într-un pumn De l-aş deschide oare, nu s-ar preface-n fum? De parcă de-aş avea o inimă, ar şti Că n-are rost să bată ca şi cum aş trăi. Mă simt numai un punct, doar cât un vârf de ac Apoi, cât o planetă îndată mă dilat Este cuprins în mine, pulsând fără-ncetare Întregul univers ce cu nesaţ mă are. As fura Aş fura atingerea mâinilor tale să se onduleze pe al meu trup ca tăcerea olarului absorbit de lut uitând să se mai oprească, buzele-ţi pe gâtul meu adormind în timp ce ale mele ar zâmbi peste tine şi versurile le-aş fura doar pentru mine să-mi desprindă zâmbetul de pe chip ca să te însoţească oriunde... şi, ca o hoaţă ce sunt nu m-aş opri din furat decât atunci când n-aş mai avea ce să-ţi fur... Mi-ai lipsit prea mult Mi-ai lipsit prea mult ca să te caut şi vor mai trece vieţi obişnuindu-mă cu gândul că trebuie să te găsesc mi-ai lipsit demult ca să te găsesc de câte vieţi va fi nevoie ca să-mi amintesc unde să te caut? O stea pierdută Te-aş recunoaşte şi-acum transformat în alt om adunând poveşti trăite cândva în unele eu, rătăcită în trup de iubită îţi pândeam gândurile deghizându-le-n dorinţe dar lăsate să moară de singurătate ca stelele înşurubate pe pervazul cerului iar tu, alegându-mi una m-ai lăsat să cred că o pot avea de-a pururi... Sus Mihai LEONTE FONDATOR Data inscrierii: 09/Mai/2007 Mesaje: 610 Localitate: Moldova Noua Romania Trimis: 13/02/2010 12:53    Titlul subiectului: SUNTEM! Nu suntem stele pierdute, Regasite in vechile povesti, Suntem clipele vietii traite, Pe simple teritorii pamantesti! _________________ Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE --- http://www.flickr.com/photos/22071323@N06 http://www.armbell.com/petia/ Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 17/02/2010 22:08    Titlul subiectului: Poezii pentru copii Gandacul si furnica Sub o frunză de muşcată din grădina cea din curte O furnică se tot plânge spunând vrute şi nevrute. Este tare supărată şi cu of îşi varsă-amarul La un gândac Colorado care, ar avea si harul De a da poveţi şi sfaturi la a lumii gândacime, Are 3 clase primare şi e plin de isteţime. Nu mai pot şi nu mai pot, se tot tânguie furnica De vreo 3 zile încoace nu mai pot mânca nimica. Dar de ce nu poţi furnico? Întrebă mirat gândacul Ai ţinut cumva dietă şi-acum alarmezi tot satul? Vrei să-ţi păstrezi silueta ca miss, tu, să fi aleasă În loc să te îngrijeşti că suratele-ţi de casă? În loc să aduni şi tu bob cu bob cu-ncredere Tu l-ai luat exemplu prost pe trandavul greiere? Of...eu nu visez aşa de aceea sunt cam tristă Am dorit de mititică să devin mare artistă. Ha-ha-ha, artistă tu, cum, furnica nimănui Ai putut ca să visezi că nimeni ca tine nu-i? O furnică e făcută să muncească pană seara Să alerge ici şi colo ca sa işi umple cămara, Iar din zori s-o ia din loc tot aşa cum a-nvăţat Fară moment de odihnă, sper că bine-ai ascultat! Şi acum fugi şi adună provizii pentru cămară De nu vrei ca să rămâi ca greierele pe afară! Nasturelul Are doar doi ochişori Mă privesc surâzători Mă-nsotesc la grădiniţă Când îmi da mama bundiţă. Are şi păpuşa mea La rochia de catifea Năsturel cât un năsuc Asortat cu-al ei papuc. Prajiturica În sertarul cu nimicuri Printre cărţi, poze şi plicuri Am găsit o prăjitură Care îmi plouă în gură Şi sub poza fermecată Văd o lista-ntortocheată Seamănă cu o poveste Deşi, prea scurtuţă este. Poate e o rugăciune? Poezia zânei bune? Ce spui tu prăjiturică Eu nu pot citi că-s mică. Dar îndată ce o voi descifra Sigur şi voi veţi afla! Silabele iubirii Despart iubirea în silabe Şi sunt astfel numai trei: IU...e iureşul iubirii De îl simţi, de vrei nu vrei. BI...e binele ce-l faci Oamenilor ce-i iubeşti Din iubire face parte Ca în pace să trăieşti. REA...e inima ce n-are Nicio urmă de iubire Dar cuvântul nu-i întreg Fără-a sa înlănţuire. IU-BI-REA este cuvântul Ce cu toţii îl simţim Fără ea noi nu putem Fericiţi ca să trăim. Cantecul gargaritei Tupilată dup-o floare Am zărit o gărgăriţă Când se proteja de soare C-o umbrelă-n foi de viţă. Pistruiată-n punctuleţe Micuţă cât o alună, Roşie pe frunze creţe Parcă-i un vârf de căpşună. Am cules-o fascinată Şi pe deget s-a suit. Gărgăriţă, zboară-ndată În ce parte mă mărit! Dar să zboare, nu a vrut Stând în palma mea, umilă; Cântecul nu i-a plăcut Sau ştie că nu-s copilă? Când trupul i-am învelit Cu un deget, a zburat... Stai, că doar te-am păcălit Nu sunt eu de măritat! Piticii din gradina În ogradă la bunici Cresc în tihnă doi pitici Însă sunt cam rotofei M-au convins că sunt şi grei. Ei păzesc cu străşnicie Lăpticul din farfurie Din care motanul meu Lăpăie hulpav mereu. Îi pândesc o zi întreagă Să văd dacă pot să meargă Că de când i-a pus bunica Nu s-au mişcat atâtica. Poate se tem de căţel Ori suferă de-un cârcel, Când pericolul va trece La fugă ne vom întrece. Pregatirea cozonacilor Cozonacii-i pregătesc cu multă îndemânare: Albuşurile le despart bătându-le cu răbdare, Peste gălbenuşuri pun fugitiv un vârf de sare Că să se îngălbenească chiar de ciudă - şi mai tare. Lăpticul călduţ cu zahăr şi cu drojdia la dospit Puţină făină-acolo şi maiaua s-a iţit. În faina pregătită de cu seară la căldură Pun tot ce am pregătit mai devreme, cu măsură. Şi încep a frământa de n-ai timp nimic sa zici, Pun ulei şi margarină până apar şi băşici Nu la mâini, fereşte-Doamne! La coca de cozonac Cu cât are băşici multe, mai bun cozonac eu fac. Când am frământat îndeajuns ca să sporească cât mai mare O acopăr cu-n şervet şi dau focu-n casă tare. Însă nici să mă sufoc că n-am timp deloc să stau, Tai rahatul bucăţele şi nuca mărunt o dau. Stafide-nmuiate-n rom şi cacao presărat Le punem la mijloc toate cum aşa v-am arătat. Va miroase-mbietor peste două ore, trei... Când e gata cozonacul, o felie şi tu vrei? Placinta cu cirese Ştiţi reţeta de plăcintă cu cireşe amărui? Sau chiar dulci, nu e problemă, de îndată eu v-o spui: Se întinde cu vergeaua foaie de plăcintă fină Şi se unge, ca şi tava, cu puţină margarină; Se pudreaza apoi cu gris, cât să apucaţi în mână Să absoarbă sucul dulce, dar în foaie să rămână Umplutura de cireşe este modest de făcut Dacă între timp de sâmburi cu vigilență le-ai desfăcut; Miez de nucă dacă ai, plăcinta o-mbogăţeşte Şi cu zahăr vanilat şi mai aromată este. Zahărul mai moderat, nici prea mult, dar nici puţin, Se aruncă şi stafide, toate înmuiate-n vin; Se rulează, se-nvarteste şi se bagă la cuptor Focul să nu fie iute, rumenindu-se uşor Cu plăcere vă servesc, însă este prea fierbinte Chiar şi tu o să primeşti dar să sufli înainte! Imparatul mofturos Ştiţi voi ce s-a întâmplat Cu un nostim împărat Ce avea împărăţie Cât văd ochii pe câmpie? Cu mustăţi pân` la tavan Şi pântec cât un bostan, Cocoţat pe al său tron, Dirija cu un baston. Pajii îi puneau bărbiţă Să îi dea cu linguriţă, Dar suflând de zor în ciorbă, (Cât vă ţin acum de vorbă) Încâlciţi într-un cordon, Vărsau ciorba din castron, Cum era, aşa fierbinte, Pe stăpânul lor "cuminte". Cu mustăţile pleoştite, Pe sub barbă învârtite, Împăratul mofturos A plonjat cu faţa-n jos. Se spetiră servitori Ca să-l ia de subţiori Alţii cinci făceau mătănii, Întrecând pe toţi bufonii; Speriaţi de ghinion, Se rugau la unison. Împăratul furios Se simţi plutind de jos Şi muşcă în dinţi cordonul, Că nu-şi mai găsea bastonul. L-am lăsat pe împărat Pe picioare legănat; Voi, copii, cei plini de zel, Să nu faceţi ca de pildă el! Scufita Rosie dupa povestea”Scufita rosie” de Fratii Grimm Mama-îi spuse la Scufiţă: să te duci la bunicuţa Să îi duci nişte merinde că-i bolnavă sărăcuţa. Dar să n-o iei prin pădure căci lupul te poate vede Dar dacă îl întâlneşti, draga mamei, nu îl crede! Fetiţa cu-a ei scufiţă, roşie şi-mbujorată Coşuleţul pentru bună îl şi pregăti îndată. Îi vom pune azi în coş nişte vin şi turtă dulce Du-te fuga să îi duci, înainte să se culce. Ea plecă cu coşuleţul prin pădurea cu surcele Uitând sfatul mamei sale, la cules de floricele. Dar unde-ai plecat Scufiţă, o-ntrebă lupul şiret? Apăruse pe furiş, tupilat dup-un boschet. Eu mă duc la bunicuţă că e tare bolnăvioară Iar dacă nu plec acum, o s-ajung la ea diseară. Dar ce ai în coşuleţ că miroase-aşa frumos! Şi îmi e şi tare foame... Ba nu te atingi de coş! O-mbie la flori frumoase, să rămână cască-gură Dar un plan îi încolţi să o ia pe scurtătură. Ajungând la bunicuţă, privat de ruşine şi frică O-nghiti şi îi luă locul, deghizându-se-n bunică. Cioc-cioc-cioc, la uşă bate. Bunicuţo am venit! Dar intră, este deschis, scuză-mă c-am răguşit! Vai bunico dar ce ochi, mari, urâţi şi bulbucaţi Şi gura aşa ciudată cu dinţi intunecati şi stricaţi! Ochii i-am ca să te văd, fără ochelari mai bine Însă gura îmi e mare să pot să te-nghit pe tine!!! Şi zicând lupul aşa, pe Scufiţă o înghite Cel ce-a spus povestea asta, chiar aşa e, nu vă minte! Vânătorul iscusit vrând s-o vadă pe bunică Îl găsi pe lup în pat sforăind fără de frică. Pe burtă l-a sfârtecat şi le scoase pe-amândouă Ştiu că e poveste veche, dar ştiţi voi alta mai nouă? Capra cu trei iezisori dupa povestea “Capra cu trei iezi” de Ion Creanga Capra cu trei iezişori A plecat încă din zori Să aducă hrană multă La iezii care-o ascultă. Şi din prag i-a îndrumat Cu dragoste le-a cântat Cum să-i recunoască glasul Şi să îi pândească pasul. "Iezii mamei jucăuşi, Eu plec după hrană-acuşi, Dar voi să trageţi zăvorul, Aprindeţi televizorul. De vine cumătrul lup, Urechile i le rup! Nu-i deschideţi, dragii mei, Că vă papă pe toţi trei! Şi când voi cânta aşa, Uşa îmi veţi descuia: Deschideţi uşa degrabă, Că mămuca are treabă, Să bag lemnele în sobă De mâncare, pun de-o ciorbă; De nu-s urme de hârjoană, Vă aduc câte-o bomboană". Şi plecă tare grăbită, Doar cu şalul învelită. Nu văzu că tupilat Stătea lupu-nfometat. Voi copii, ştiţi din poveste Lupul cât de şiret este? Cu un rânjet fericit, Lângă uşă a venit Şi-ncepu să fredoneze Ca-nţepat în pioneze. Dintre iezi, doar cel mai mic A ştiut că-i şiretlic. Lupul a băgat de seamă Că nu seamănă c-o mamă Şi şi-a dres vocea mai bine, Sperând că aşa va ţine. Vai, păcat de iezişori! Aţi citit de-atâtea ori! Dar măcar v-aţi bucurat Că măcar unu-a scăpat Lupule, din ăsta-mi eşti?! De copii să te fereşti! Şi capra e supărată Te va potoli îndată... Plec să o ajut şi eu Să vină de hacul tău! Caisa ruşinoasă O caisă ruşinoasă Pe o creangă nu prea joasă S-a sfiit de-un caisel Rumen cum e ea, de fel, Ce-i făcea ochi dulci, se pare Ziua în amiaza mare. S-a-nroşit atât de tare Pe obraji şi pe picioare Pe frunză şi pe pistrui Unde e caisa? Nu-i! Zace-n iarbă cu-n cucui! De jenă şi-a rupt codiţa Şifonându-şi rău rochiţa Şi-a căzut cu-atâta forţă Cu obrajii ca o torţă S-a julit la o sprânceană; O caisă amazoană! Au strigat caişii-n cor Ea este vecina lor; Caisel privind buimac Legănat ca-ntr-un hamac Cu o privire furişă A râvnit altă caisă. Când va cade caisel Vă voi scrie despre el! Caisel amorezat Nu v-a dat nimenea vestea Că n-am terminat povestea? Caisel e-amorezat! Cu puful pe cap frezat Aruncă priviri duioase Pofticioase şi zemoase. Ce păcat, în gând îşi zise Că n-am parte de caise! Chiar nici el nu ştie bine De iubeşte, şi pe cine. De s-a-ndrăgostit lulea A dat de mare belea. Codiţa stă să îi cadă Tot zbătându-se s-o vadă Pe aleasa caisată Pe-altă creangă aşezată. Şi cum se zbătea zelos A căzut şi el pe jos. Vai, sărmanul caisel Este vai şi-amar de el! Ce-ai confecționat acuma, uite Dacă "alergi" după mai multe! Poveşti cu insomnii Pe-o ridiche ca o lună Stă s-adoarmă o căpşună Cu tichia colorată Aproape pe ochi să-i cadă. Soarele întinzând rufe O zăreşte pe sub tufe, Astăzi nu poate dormi Suferă de insomnii. Mai încolo o furnică Se plânge de o băşică; Un greiere răguşit Toată ziua a tuşit. O râmă cu bigudiuri Se tot ţine de pariuri Cu pioasa libelulă Înveşmântată în cuculă. Dintr-un măr, un viermişor Se tot crede dirijor, Cântăreţii din copac Fredonează-ncet cu trac. Nu-i lumină, dar nici noapte E ca-ntr-o ceaşcă cu lapte Cu mireasmă de scorţişoară Pe întreagă ulicioară. Domnul şi doamna Ciupercă Ciuperca cu-al ei iubit Au dat ştire în ziar, Că destul au aşteptat. Se cunună la altar. Cavalerii de onoare Din pădure, doi arici. Domnişoarele, îmi pare O duzină de furnici. Preot este un bărzoi Cocoţat pe un butuc, Jurământul în noroi Este scris de un bursuc. De colorații furând privirea Cu alai trec a lor nuni Înfoind toată pădurea, O pereche de păuni. Narcise şi lăcrămioare Au adus în dar parfum. Se mai simte doar o boare Că s-a risipit pe drum. Iarba în covor se-aşterne Ca să treacă astfel mirii; Pulbere pe jos se cerne Dezbrăcând toţi trandafirii. Din răchită au inele Decorate cu alune Şi cu voal de micşunele Ce se-apleacă-n rugăciune. Lăutari cu foc asudă; Greierele-i la vioară. De o parte stă cu ciudă O invidioasă cioară. Ciupercel şi ciupercuţa Şi-au unit destinele! Ciripeşte-o vrăbiuţă Etalându-şi notele. Iată numai o poveste Din pădurea fermecată! Nu ştiu cât de lungă este Că oricum... n-o ştiu pe toată Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 21/06/2010 11:23    Titlul subiectului: Cu tine Cu tine noaptea se deschide-n falduri Lăsând o stea să picure pe buze, Cu tine cerul este plin de muze Ce sporesc ca spicele de grâu în lanuri. Te-adulmec ca pe-un vis pierdut demult Cu gândul meu impovărat de sete, La fel cum vântul îmi adie-n plete, Aşa şi eu să-ţi bat în piept ascult. Îmi amintesc să simt, să tremur şi să zbor, Un pic din tine am furat cu totul, Dar încă nu ştiu de aici mi-e locul Sau dacă numai amintirile mă dor. 18 Iunie 2010 Iubire interzisă Te vreau aşa cum pământul însetat vrea apă; Şi floarea-ntinde gâtul spre astru să-l cuprindă, Cum soarele-mi aruncă raze şi mă arde, Aşa mi-e sete de gura ta flămândă. Te simt ca adierea ce-mi flutură prin păr Cu-aroma ta dulceagă ca de caise coapte, Să muşc din tine-aş vrea, ca dintr-un fraged măr Pe care să-l ascund sub perna mea la noapte. Mi-e dor să mă atingi cu ochii şi cu gura, Cu ale tale braţe să mă-nveleşti domol; De dragul meu să arzi şi să te dai de-a dura Alunecând cu patos pe trupu-mi ud şi gol. Te vreau aşa cum nimeni te-o fi dorit vreodată; Poetic, cu candoare, ca într-un curcubeu, Dar n-o să-mi afli tu dorinţele şi... iată, Dacă iubeşti cu totul, aceea nu sunt eu. Am vrut... Nu pot întoarce timpul, dar timpul mă întoarce, Nu pot uita iubirea, dar ea m-a şi uitat; Mi-am alungat din lacrimi o lacrimă - tot zace, Durerea mi-am gonit-o. Tu crezi că a plecat? Nu pot visa ce vreau, dar visul mă răpeşte, N-am vrut să te iubesc; şi cât te-am mai iubit... Uram singurătatea şi-acum în mine creşte, Te-am căutat oriunde, dar nu te-am mai găsit. Cine-mi trasează soarta cu-atâta ironie? Ce vreau eu nu se poate - parcă e un făcut! Mă simt ca-ntr-un vârtej - o simplă jucărie; Am vrut să fii al meu. Dar vezi? Nu s-a putut. 20 Iunie 2010 Dacă pleci De-ar fi să pleci, uitându-mă cu totul Ca pe o floare lipsit de apă-n vază O să-mi doresc să nu mai ai norocul, Să-ţi port aceeaşi pasiune trează. De-ar fi să pleci, acordând în van iubirea Tu, ca o albină zumzăind prin flori, Să nu te miri deloc că despărţirea Te va împovăra îndeajuns până-ai să mori. De-ar fi aşa, ca să alegi tristeţea Ce mă va urmări până la moarte, Să ţi se scurgă-n lacrimi tinereţea Şi doar de tot ce meriţi, să ai parte! Şi nu sunt crudă, sunt doar cum mă ştii Cu buze dulci, la fel de parfumate Ca să le guşti, aproape n-oi mai fi De-ar fi să pleci atâta de departe. Dar să-ţi vor aşa, n-aş mai fi eu. Nu pot decât să tac şi să suspin Că dacă pleci, eşti doar un derbedeu Şi mă scuteşti mai bine de un chin. 21 Iunie 2010 Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 13/12/2011 12:10    Titlul subiectului: Miroase a verde Miroase-a castravete tăiat în felii pe pagini sorbite de soare cuvintele-aşteaptă atât de cuminţi lăsate să crească basme cu prinţi pe felii pudrate cu sare. Miroase a roşu, a pepene copt cu seminţe ornând câte-o frază, le las fără vigilență s-alunece-n jos dezvelind zgribulit al aspectului cocoş ca un câine de pază. Miroase a verde, a cer şi a lună, a noapte, a vis şi-a lumină, adulmec flămândă şi uit să mă-nchin ameţită de-atâta pâine şi vin... De foame să-mi ţină! 21 mai 201 De ce-s asa putina? N-am ochi ca să te văd atât cât aş dori şi nici urechi s-ascult cum sufletu-ţi vibrează; nu am mai mult decât ce am aici, acum, ceea ce nu se vede, atat de mult contează. Aş clocoti în tine dacă aş fi nimica. Te-aş respira-n plămâni, dar nu am decât doi... Mă simt c-aş fi mai multă de ce-s aşa puţină? Dacă sunt din lumină, de ce sunt şi-n noroi? Aş umple Universul cu mine şi cu tine dar de atâtea stele, cum aş mai avea loc? M-ar absorbi cu totul ori, poate eu pe ele? Sunt mică, sau sunt mare? Că nu mai ştiu deloc! 6 iunie 2011 Uita-ma! Uită-mă! Sunt nicăieri, poate-am fost decât o muză o văpaie, o scânteie, a orgoliului tău scuză, nu am fost nicicând aievea într-a lumii tale, vie poate-am poposit o moment pe un fir de poezie. Am trăit într-o secundă cât o viaţă şi un pic dar a explodat finalul plictisit de-atât nimic. Uită-mă! Ţi-am fost doar vis scutit de noimă deşertat Sau n-ai cum să poţi uita? Că...deja m-ai şi uitat... 10 iunie 2011 Viata ca o scena Ce durere, ce uitare! Ce uituci şi-nceţoşare! Noi, pe scenă amorţiţi tremurând de-aşa emoţii, ne-am întors casa pe dos parc-au prăduit-o hoţii. Viaţa-i scenă de-ntalnire. Exaltăm de regăsire.. Tu, copilul cel zelos, eu, simţindu-mă mai mică m-am împiedicat şi râzi că îmi joc rolul cu frică. Lumea s-a oprit o clipă, cât un foşnet de aripă de la micul fir de iarbă în mijloc de galaxie, şi am priceput îndată: te-am iubit de-o veşnicie! Cum de ne mai amăgim? Unde şi de ce fugim? Eu sunt tu, iar tu eşti eu! Ne-ntâlnim în Dumnezeu. 11 iunie 2011 Asteptare celesta De-ntarzii mai mult de un mileniu Nu te-aştepta să mă găseşti cum ştii, Voi fi plecată ca să mătur stele Ca-n beznă tot atâta timp să fii! De n-o să vii decât peste un veac Voi fi plecată ca să muşc din soare, Şi-o să pândesc când o să te întorci Orbecăind c-o simplă lumânare. De-ntârzii zeci de vieţi, să nu mă cauţi Că voi sorbi oceanele cu sete Iar Noe, dacă nu-ţi propune Arca Te vei umfla mai rău ca un burete. Sa nu-l mai vezi, pământul am să-l fur De n-ai să vii în clipele terestre Şi o să-l ţin la mine-n dormitor Ca să-l păstrez în lada mea de zestre. O să fiu ploaie, şi izvor şi mare Cu lacrimile ce-n timp le-am irosit, Şi-o să te-neci cu perlele amare De ciudă că de-o viaţă n-ai venit. 11 iunie 2011 Cat te ador!! Iubirea pentru tine mă înalţă în sfere de lumină şi culoare, de haina grea, cu râvnă se descalţă ca să rămân elegantă ca o floare. dar fără buze, nu-ţi mai simt sărutul. fără de mâini, n-am cum să te cuprind şi mi se face-atât de dor de lutul în care-am cuibărit atâta timp... cât te ador, şi dincolo de stele! cât te doresc şi-aici în al meu trup! că-mi vine să renunţ la toate cele din lanţurile strânse să mă rup. şi mă revolt ameţitor de tare. îmi arde trupul ca legat pe rug, că îmi reprim această desfătare. să te iubesc cu totul, ori să fug? 13 iunie 2011 Ma iarta! Mă iartă dacă-ţi port pe umeri dorul şi te-am furat în gând, ca o năucă atâţia zmei mi-ar săruta piciorul, de dragul meu, atâţia se usucă... tânjesc cu toţii la bucata mea de cer s-o cucerească şi apoi, s-o-mpartă, iar eu, doar ţie, buzele îţi cer... de nebunia mea, te rog, acum, mă iartă! şi pentru mine, nu-i deloc o toană te-nduioşezi şi te amuzi precum aş fi copil ce fură o bomboană. Eu, te-aş înapoia, dar nu ştiu cum... 16 iunie 201 De ce nu stiu? Sunt vuiet şi suspin, durere şi uitare, vulcan activ sau stins, ce stă în aşteptare; sunt lacrimă, fântână, copac ce se înclină, pasărea de pe cer pândind o zi senină. sunt măr, frunză, castană, o simplă pietricică, un uriaş în soare, dar sunt şi o furnică; un fluture, o floare ştergându-se de rouă, un nor buclat de lână, sau unul care plouă. sunt luna-nsărcinată cu zeci de mii de stele, sunt firele de iarbă şi-un cuib de rândunele. sunt toate într-un loc şi una sunt în toate! sunt clipa dimineţii, apus, amurg şi noapte. eu am în mine totul, aşa a fost mereu, de ce încă nu ştiu? ştie doar Dumnezeu... 17 iunie 2011 Ma cunosti Mi-a înflorit iubirea ca un crin ce explodează cu mireasmă de vară, polenul zăbovind pe nas puţin l-a pistruiat pe fiecare nară. m-a desfăcut iubirea de o coajă cum decojeşti flămând o portocală, purtându-mă pe braţe ca-ntr-o vrajă rămân în faţa ta, atât de goală. mi-am coborât petalele sfioasă şi m-ai privit adânc, până-n nucleu. nicicând nu m-am simţit aşa frumoasă, tu mă cunoşti mai mult decât ştiu eu... 17 iunie 2011 Ma furnica Mă furnică-n tălpi de tine, am şi-n inimă furnici, tremură carnea pe mine când tu inimioare-mi zici. Nici n-ai şti...este iubire? Sau o joacă de copii... Tu torni versuri în neştire, refuland prin poezii. Ai în minte o idee şi în suflet, o-ntrebare: sunt copil sau sunt femeie? Dar ce importantă are? Mă iubeşti aşa zglobie? Ori...când sunt mai pătimaşă? Mă vezi ca o jucărie? Mă urăşti că sunt prea laşă? Întrebări mai am o mie dar nu mai întreb nimica, că-s doar într-o pălărie că m-o furnicat furnica! 18 iunie 2011 Ma iubeste...nu ma iubeste.... Mă iubeşte...nu mă iubeşte... totu-i în coadă de peşte. Mă iubeşte şi nu prea... Să mi-o spună, tot nu vrea. Am chelit o crizantemă şi tot mai am o problemă: Dacă pică că-s iubită, mi-e teamă că sunt minţită. Stau cu florile în poală, inima-i la fel de goală. Dacă-mi pică că nu sunt... Tot nu le cred pe cuvânt. Să mai rup şi-un trandafir? Aş fi crudă ca un zbir. Nu mai rup nicio petală, vreau o dragoste reală! 20 iunie 201 O seară romantica O muzică suavă în seara asta pun ca să te-ademenesc în vraja-mi ispitoare, o lumânare-aprinsă, înfiptă-ntr-un săpun aruncă umbre vii pe finele-mi picioare. Întinsă pe sofa, gătită mai sumar părul cârlionţat mi l-am lăsat pe spate. Gânduri mă chinuiesc, tu nu prea ai habar, sandaua pe picior e mică şi mă roade. Privirea-mi transpirată te zăpăceşte rău. Nu mai gândeşti, se pare, la nimeni şi nimic, ai mintea-aşa încinsă, precum un fierestrău, te am deja, se pare, la degetul meu mic. Tăcerea mea te-mbata, privirea te-ameţeşte, norocul îţi surâde, acum sau niciodată! De nasturi te deschei cumplit de vitejeşte lăsându-te să cazi pe pătura brodată. Ochii îţi sclipesc îndată ce umărul se-arată catifelat şi alb, de bluză dezgolit. Nu voi mai încălţa sandaua niciodată! Degetul und` te-aveam, acum e cam strivit... Iar lumânarea... s-a cam topit şi ea. Totu-i în beznă, m-am dezgolit degeaba. Oftam în cor de asta piază rea... Lăsăm pe altă dată? De ce atâta grabă? 20 iunie 2011 Eu nu scriu poezie Aşez incet cuvinte, le ticluiesc cumva, mai torn un gând fierbinte, le-amestec - uite-aşa! Le las si la dospit puţin, ca n-am răbdare iar de la răsfoit, rămân in suspendare. Mai pun o caciuliţă, aşez o intrebare, imbrac c-o virguliţă, pun punct, dacă nu are; le pun cercei de rouă, le-mparfumez cu ploaie şi daca nu prea plouă, am lacrimi eu, o droaie. Sunt eu in aste gânduri lăsate-n slobozie şi le adun in rânduri. Dar nu scriu poezie! 24 iunie 2011 De tine nu pot sa ma rup Am înțeles ce nu ai înțelege și am gândit ce nici n-ai fi gândit. Am ales ce n-am putut alege. Cât te-aș iubi, de nu te-aș fi iubit! Te-aș căuta dar ești departe, încă Aș plânge dacă n-aș fi plâns destul, în mine te-aș zidi de n-ai fi stâncă, te-aș sătura de n-ai fi prea satul. Te-aș înveli, dar ai învelitoare, te-aș săruta dar nu găsesc sărut. M-ai fi durut mai mult decât mă doare c-ai fost în gândul meu cu împrumut. Aș fi aripă-n zbor până la tine, m-aș rupe de dorință, de-al meu trup. Mi-ar fi mai rău sau poate ar mai bine? Însă de tine nu pot să mă rup... Daruire Te strâng cu tărie în braţele minţii, te-adulmec adânc, cu nesaţ te inspir. Te-aş cere din ochi rugător la toţi sfinţii, darunidu-le lor ochii mei de safir. Te-aş răpi să-mi fii voal de dantelă subţire, lin să m-acoperi din tălpi până-n creştet. Şoaptele tale să mă piardă-n simţire, să mă smulgă odată de pe leagănul veşted. Cântec de flori îmi răsună şi-n piept, te vreau ca şi când privat de aer rămân! De o mie şi unu de ani te aştept de parc-am rămas într-un solitar plămân. Te gust cu privirea pironită în mine, să mă vezi, să m-auzi, să mă simţi că exist! Mi-aş croi inc-un trup mai aproximativ de tine Că în asta ce-l am, nu mai rezist... 30 iunie 2011 Ma intreb... Mă întreb de câte inimi aş avea nevoie ca bătăile lor să fie auzite dincolo de umbra trupului... atâta iubire dezintegrată în fâşii rătăcite prin toate cotloanele universului... Ai atins o singură fâşie şi te-a copleşit ca un cântec ascultat de urechi vrăjite; ca un sâmbure de măr răsărit din pământ, la lumină; ca un fluture ce-şi contemplă transformarea într-o picătură de rouă... lasă-mă să-mi port singură fâşiile din mine... Sus iuli_nrb Moderator Data inscrierii: 08/Sep/2006 Mesaje: 371 Localitate: calarasi Trimis: 13/12/2011 12:18    Titlul subiectului: Vraja muzicii O muzică aud, visând pe canapea... Acorduri ca de liră, urechia mi-o încântă. Privesc furiş şi galeş dup-a mea perdea La cel ce la vioară, piedut în gânduri, cântă. Durerea pe la tâmple i se zbate crunt. Îşi poartă melodia ce-alunecă ca gândul... Ochii dacă-i închid, purtată parcă sunt Pe norii sidefaţi ce-i poartă în sus, vântul. Lui nu îi păsa de-a lumii nebunie În suflet este singur şi atât de trist! Plutesc cu el bezmetic ca într-o simfonie C-am şi uitat de mine, uitând că mai exist. Că m-a furat cu totul, el nu va şti vreodată Privindu-l pe furiş, nu am putut răbda Şi i-am simţit în mine durerea încleştată Rupând ceva din mine...că nu-l mai pot uita. 1 iulie 2011 Fugind dupa tine Împlântă-mi dorinţa până-n măduva nopţii să-mi fac rochie de-argint din contactul ei, să m-arunc aşa goală ca-n braţele morţii cu luna descheindu-mă de la nasturii grei. De foame şi dor, ochii-au luat-o la goană că n-au mai răbdat în delir, să aştepte... I-am ţinut fără voie în ninsori şi prigoană Şi dacă-i întorc, nu cred să mă ierte. De-atâta durere, gandu-mi fuge departe şi-mi duce cu el bucăţele de trup, se-ndârjeste să rămână din mine, o parte. Iar altele nu, se războiesc si se rup. Împlântă-mi iubirea până-n creştet de-amiază să-mi fac rochie de aur ca mireasă să-ţi fiu! Să mă scalzi în lumină cu o singură rază. Eu să fiu tu, până-n seară târziu. 2 iulie 2011 Balada somnului vrajit Cu tine adorm în gând pe lună şi pe pământ şi pe câmpul de trifoi unde ne iubirăm noi... Vai de somnul fără somn, fără tine nu adorm! Perna, fulgii şi-i aruncă, capu`să-mi doarmă pe stâncă! patu-i parcă din furnici de nu eşti şi tu aici. Vino-n somnu-mi răsfăţat să ne ridicăm palat din vise cu zorzonele şi cu turlele de stele. S-adormim în baldachin ameţiţi de-atâta vin... Vin` să-mi gâdili buzele, ofticându-ţi muzele! Să-mi furi gura, eu pe-a ta să ne putem săruta. Să-ţi torn vrajă prin urechi să uiţi iubirile vechi! Hai în somn să ne dăm uţa legănaţi cu leganuţa! Că ţie-ţi adorm în gând pe lună şi pe pământ... 3 iulie 2011 Poate m-a avut.... Ustensilele timpului s-au zăvorât, toate lăsând un gol atârnat pe streaşina gândului ca o gaură neagră ce muşcă din viaţă, ca şi cum n-a existat nicicând, niciunde, nicicum... N-am timp! Nici momentul nu mă are, dar mă întreb, dacă pot să nu-l am? Poate m-a avut dincolo de zidirea jocului în care a sălăşluit odată cu mine. 4 iulie 2011 Tu... Tu, dătătorule de zâmbete smulse excluzând ştire, aruncătorule de priviri cărunte spre petalele inimii mele, ziditorule de rime în care, cuvintele mele se îmbulzesc să ţi se încline, ţie! vis răstignit pe pleoape adormite, buzele mele te-au sorbit cu sete iar dulceaţa ta, încă persistă pe vârful limbii. Nu vreau s-o pierd! nu aşa... nu altfel... 5 iulie 2011 De m-ai iubit De-ai fi iubit cu totul numai şi o secundă În al tău univers la fel n-ar mai fi fost. Priveşti cu nepăsare cum lacrimi mă inundă O clipă-i şi mai mult, decât vieţi minus rost. De m-ai iubit, nu-mi spune! Păstrează-n tine taina. Mi-e-atât de greu, iubirii s-o închid în trecut... De-mi spui, nu mă-ncalzeste! Iubirea nu mi-e haina Ce mă îmbrăca tandru. Deşi, cât aş fi vrut! De ai iubit, atunci, iubirea unde-ţi este? Cum ai lăsat-o-n timp, cu lacăt, încuiată? În mine-i un copac şi rădăcina-i creşte, Să-l mai atingi cu dor, n-o să mai poţi vreodată. Mai multă dăruire decât o port cu forţă? M-am transformat în lavă şi nici nu ai simţit Lăsându-mă să ard la fel cum arde-o torţă. Ai fi putut să-l stingi...dacă m-ai fi iubit! 7 iulie 2011 Is rusinoasa Mi-e dor de vorba ta rămasă-n cerul gurii s-alunece pe buze,-nflorită-n epitete. De-atâta aşteptare, pe gura ta mă-nfurii, c-aştept de două ceasuri şi-ncep să am regrete. Mă ţii ca într-o oală ce fierbe clocotit şi-am transpirat de-aşa gânduri clocotitoare. Cu mâna sub bărbie, visând, am picotit strângând în dinţi cu ciudă un băţ de scobitoare. Mai zi-mi şi tu cuvinte trase în ciocolată! Sau în fondant rebel cu-aromă trandafir... Să-nmoi în ele buza...de ciudă e umflată, de parcă-a bântuit fantome-n cimitir. Mai gâdilă-mi cu-ardoare a minţii epidermă! Mai injectează-mi tandru, în ochi, melatonină! De lipsă, nu am aer şi-n piept simt o cavernă, iar de dureri de cap, am luat şi-o aspirină. Îmi lasă gură apa de-o frază-nsiropată în sos de şoapte tandre, dar cu perdeaua trasă! Şi-apoi, să le dezbraci de butoni şi cravată, că eu, o iau la fugă, aşa-s de ruşinoasă! 9 iulie 2011 Durerea care musca Nu-mi învia fantome să-mi bântuie odaia! A inimii-ncapere...că alta nu deţin! Cum fâlfâie săraca! I-aud de-aici bătaia de parcă-i învelită-n cucută şi pelin. Nu îmi ploua în suflet lipsit de s-aduci umbrela! S-o ţin acoperiş pe ochii-mi pistruiati. Că genelor sfioase, le-am deşirat dantela Şi-obrajii-n gard de lacrimi, i-am lăsat uitaţi. Cu grebla ta de rime, nu-mi răscoli-n durere! Las-o să se-odihnească în somnul dintre vieţi. Îi împart poezii sa-i fie mangaiere. Numa` să nu se-ntorcă să muşte din băieti! 9 iulie 2011 Inima prinsa-n bolduri Să-mi prind inima cu bolduri să nu fugă ca zvârluga Să-mi ţin ochii-n piuneze ca să îşi termine ruga. Cu-n căluş s-acopăr gura să nu muşte ca o fiară, Cu liane leg picioare, şi-mi ţin degetele-n ceară. Să mă torturez în miere să fiu ca o turtă dulce, În lipiciul cald şi moale, tot trupul să mi se culce. Inima şi ochi şi gură - şi urechi, mâini şi picioare V-aş da drumul să fugiţi! Ca să ştiu de unde doare. Dar dacă plecaţi cu totul şi rămân numai un ciob, Tot îmi simt pe dinăuntru inima făcută zob. Să-mi prind inima cu-n cleşte şi în spini s-o înfăşor Şi s-o las aşa uitată de un pom de scorţişor. Să se-nveţe şi ea minte că prea mult m-a păgubit. Eu m-am pârjolit cu totul şi ei i-a ars de iubit! Budinca de gris Într-o cratiţă întinsă, punem darnic zahărel Şi-l lăsăm pe focul jelly până iese caramel; Îmbrăcăm astfel pereţii cu dulceaţa cafenie; Cine este gospodină, cum să facă, o să ştie! Cât stă cratiţa cuminte, puţin să se răcorească (C-a avut nişte bufeuri, de era să o păţească), Batem ouăle cu forţă - nu strică cu nervi niţel - Şi adăugăm cu lene iarăşi nişte zahărel. Când arată ca o spumă albă, fină şi lucioasă, Se toarnă în ploaie griş, nelăsând-o nici prea groasă; Răsturnăm apoi în divertisment în cratiţa glazurată Şi fuguţa la cuptor ca să se coacă odată! Când budinca este gata nasu-i primul care ştie, Că el cel mai priceput este la bucătărie. Acum, vine-n peisaj (pardon) peste prăjitură Mult lăptic proaspăt şi rece (iau şi eu o-nghititură); Şi se umflă însetată, bea din lapte ca un prunc; Cum cine? Budinca noastră! Vă place sau o arunc!? 17 august 2011 Creatii magice Floricele cu rochite, săndăluţe şi scufiţe şi-ochelari pentru lumină, am confecționat din plastilină. Un inel cu piatră rară dintr-un bob de scorţişoară şi cerceii briliant dintr-o nucă diamant. Colier din nestemate cu alune dezbrăcate şi brăţări din praf de stele de pe buze cu bezele. Coroniţă-n păr, de-argint cu atingeri de alint. Cu nasucu-n vânt şi rouă Iată, v-am adus-o vouă! 11 septembrie 2011 Lacrimile pe obraz Două lacrimi pe obraz S-au găsit la un necaz Iarăşi tu? Ce-ai mai păţit? Lacramior m-a părăsit!! Şi am curs cu-aşa durere Că mă simt fără putere. Am jelit, zici c-a murit... La mine n-a mai venit! Nu ştiu când s-a dus tiptil Ca o minte de copil... A găsit o jucărie Plină de urticarie. Asta e necazul tău? Mai că-mi vine să râd. Zău! Eşti o lacrimă curată Sinceră, adevărată. Nu poţi să te pierzi în van Doar pentru un bolovan. Să te scurgi, dar din iubire Să apari la fericire. O să ai o altă soartă Pe obrazul ce te poartă! 14 septembrie 2011 Dansul dintre apa si foc Blânzii ochi mă topesc ca-ntr-o baie de foc O bucată de unt parcă sunt din mijloc. Mă preling ca-ntr-o ceașcă cu toarte de dor Ce mă strâng cu vigoare de-mi vine să mor! Simt setea nebună de foame strivită De parcă mi-e viața de tine lipită. Mă-năbuș, mă pierd, mă las rătăcită Și urlu în mine: cât sunt de iubită! Cât sunt de privită de mintea-ți năucă Și-ar vrea să mă fure, de aici să mă ducă Gustând de pe buze un oftat ostenit Rămas scutit de vlagă de atâta iubit. În noaptea iubirii e atâta culoare Și timpul se miră de-a noastră mișcare. Ar sta pentru noi, doar o clipă în loc Să privească la dansul dintre apă și foc. Pentru tine Buza ta delicată o ating cu un sărut Dar tu m-ai mușcat de buză... Răule, că m-a durut! Ți-am atins cu-nflăcărare ai tăi ochi, c-o pupătură, Dar tu ai clipit din ei și m-ai gâdilat pe gură. Când am coborât viclean ca de exemplu vulpea cea șireată, Descheindu-te la nasturi...tu te-ai înnodat la gheată. Te-am adulmecat flămândă aruncând din ochi scântei Însă tu ai râs cu poftă, amuzându-te de ei. M-ai cuprins apoi în brate, în strânsoare de mijloc Și m-ai sărutat cu sete să nu mai respir deloc. Trupul tău mă-mbrăca tandru furnicându-mă plăcut... Simt c-atâta fericire...niciodată n-am avut!!! Sus Afiseaza mesajele pentru a le previzualiza:  Primele, cele mai vechi mesajePrimele, cele mai noi mesaje         Pagina de start a forumului AGORA LITERARA -> LITERATURA Ora este GMT + 2 ore Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9 Pagina 9 din 9   Mergi direct la: Alegeti un forum ADMINISTRARE----------------Administrare CULTURA----------------AMINTIRILE VIETII 2011LITERATURAClubul poetilorClubul prozatorilorPagini enciclopedice...Arta desenuluiBiblioteka noastraIZVOARELE VIETII 2009MIRAJELE VIETIIVOLUME ANTOLOGICEArtele toateCenaclu VIATA DE ZI CU ZI----------------SANATATEA NOASTRAViata noastra...FeminaSpiritualitateKlub LibertyPsihologiaPoliticaSporturi  Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum Powered by phpBB © 2001, 2005 phpBB Group Fa-ti si tu propriul forum GRATUIT, pe www.myforum.ro