AGORA LITERARA

Aneta GEORGESCU

Aneta GEORGESCU – biografie pentru volumul,,DRUMURILE VIEŢII ‘’
volum antologic al unor poeţi de pe internet

Aneta GEORGESCU

,,MOTTO'' :
Sunt singurătatea încununată cu dorinţa iubirii!
Sunt tristeţea împreunată cu visul neîmplinirii!
Sunt lacrima plecată spre drumul fericirii!

scurtă prezentare biografică:

Într-o zi frumoasă de septembrie, 25- 1953- apărea pe lume o fetiţă cu ochii albaştri, vioi, într-o familie de ţărani, din satul Lunca Banului, judeţul Vaslui.
Am avut o copilărie fericită, alături de doi fraţi, Marcel şi Costel şi de nişte părinţi iubitori -Nicolae şi Niculina Spătariu.
Şcoala primară am urmat-o în satul natal, apoi am urmat, la zi, cursurile liceului ,,Mihail Kogălniceanu " din Huşi.
Am confecționat la Combinatul de fire sintetice din Vaslui.
M-am căsătorit în anul 1979 cu Georgescu Costică, din acelaşi sat, absolvent al Facultăţii de Hidrotehnică a Institutului de Constructii din Bucureşti, în anul 1977. Pe urmă o grea suferinţă , soţul meu a decedat în februarie 2002.
Din căsătoria noastră au rezultat trei copii, cărora le-am dedicat toată dragostea noastra:
Cristina, căsătorită Mitrofan, a terminat Facultatea de Chimie de la Universitatea din Iaşi şi este la doctorat în Germania ;
Alexandra este necăsătorită, a terminat Politehnica , tot în Iaşi.
Şi...mezinul, Andrei, este student în inițialul an la Facultatea de İnformatica, la Universitatea din Iaşi.
Am fost şi sunt o persoană modestă, plină de respect, valenţe morale pe care le-am inspirat şi copiilor mei.
Pasiuni: poezia, pictura, apicultura.

Dedic aceste versuri...İUBİRİİ...care mi-a spus:
,,Vrei să-mi încerci sufletul pentru a-l vedea cum va muri dorindu-te ?’’

DORİNŢA POETULUI

La moartea mea, voi să nu plângeţi!
Citiţi-mi doar din vers, atunci,
Şi voi dormi în şoapte dulci
Cu gândul la petale,
La trandafiri nescuturaţi,
La zorile în floare,
La clipele de vis
Şi neuitare...!

La moartea mea, nu vă-ntristaţi!
Priviti la cerul înstelat
Şi recitiţi din versurile mele,
Dorindu-mi să am somnul presărat
Numai de dor şi clipe efemere
Şi-n somnul meu să fiu purtat
De leagănul de stele...!

SİNGURĂTATE

Mi-aş fi dorit...de ziua mea ...o floare!
Un crin sau o garoafă, sau lalea...
Dar...cine să-mi aducă, oare?!
..............................................

Mi-aş fi dorit...de ziua mea un zâmbet!
Cum mai pot, eu, astăzi, să zâmbesc
Când am rămas...la fel de-nsingurată...
Cu lacrimi mari curgându-mi până la piept...?!

Mi-aş fi dorit...de ziua mea...o şoaptă!
Cine, la ureche să mi-o spună
Când sunt străină-n casa mea străină
Şi nu mai ştiu ce fac...şi-s o năucă?!

Mi-aş fi dorit...de ziua mea...un cântec!
Cine poate să m-aline-n strună
Când nu e nimeni - nici o vorbă bună
Şi nici cuvinte-n şoapte să-mi răsune...?!

21 septembrie 2005

DE ZİUA TA

De ziua ta,
Ţi-aş trimite-n somn o stea...
Când va sclipi să-ţi aminteşti
De visele de-amor şi să-ţi doreşti
Ca să-mi apari în prag în miez de noapte,
Să mă strângi la piept şi să-mi spui şoapte,
Ce doar îndrăgostitul poate spune,
Când stelele şi luna sunt ,,genune''...

De ziua ta,
Ţi-aş trimite o cicoare
Ca să-ţi şoptească-albastrele-i petale
Şi să te-aducă-n câmpul plin de flori,
Unde te-aştept pătrunsă de fiori-
Dansând, apoi, cu fluturi, înconjuraţi de soare,
Osteniţi, ne-om aşeza pe-o floare...

Rămâne-vom în vrajă multă vreme,
Până luceferii vor vrea ca să ne cheme
Cu cântul lor şi, legănaţi de stele,
Vom merge mână-n mână printre ele...!

2oo7

O LACRİMĂ DE-A TA, DE Mİ-Aİ TRİMİTE!

O lacrimă de-a ta, de mi-ai trimite,
Să o sărut, s-o sorb căte puţin,
Să simt iubirea ta cum mă pătrunde
Şi să adorm...gândindu-mă cum plângi...!

O lacrimă de-a ta, de mi-ai trimite,
Aş pune-o cu a mea să le transform
În dorurile-adânci ce vor cuprinde
Albastrul nesfârşitelor visări...!

UN VİS...

Să te re-ntorci, aştept în absolut orice clipă,
Să te privesc, să îmi zambeşti, să te ascult!
Să mi te-aducă dorul pe-o aripă,
Să te revăd curând şi...să te simt!

În poala mea, să-ţi laşi uşor, tu, capul,
Să stai, să te alint, să te mângâi...
Să uit aş vrea...
Să uit de tot...
Cu mine să rămâi..!

E-un vis şi-un dor ce nu se va-mplini!
E-o zi...ce o aştept...şi ea nu vine!
E-un vis...pe care tu nu-l ştii!
Şi...dacă-ai şti?!

Putea-vei, TU, să mă iubeşti pe mine?!

CRINUL ALB

Pe crinul alb, sfios, timid,
M-aplec şi îl ridic!
Îl mângâi şi-l sărut un pic,
Şi-i torn o lacrimă-n petală
Să o alinte şi...diseară,
Să o sărute şi s-o puie
La căpătâi şi-apoi să-i spuie
Cuvinte dulci de alinare,
Să-i alunge din întristare.

N-aş vrea ca norii să mai vie,
Să mi te ia de lângă mine
Şi să rămân însingurată
Doar cu tristeţea-mpreunată…!

PRİMEŞTE...!

Primeşte cupa ce este plină
Numai de dor şi de lumină!
Goleşte-o toată şi-apoi îmi spune
De simţi fiorul ce te pătrunde...!

Primeşte gândul ce mă-mpresoară
Să te cuprindă şi-apoi, în poală,
Să mi te-aducă, doar într-o clipă,
Ca să te mângâi...fără de frică...!

Primeşte-mi visul şi lacrima care...
Mai curge încă şi încă mai doare
Şi-adun-o în palmă, sărut-o şi fă-o
Mai pură ca picătura de rouă...!

LASĂ-MĂ !

Lasă-mă, măcar odată, să te întâlnesc,
Să te sărut şi să te strâng în braţe
Că, poate, voi vedea că-n viaţa toată
N-am ştiut, iubirea, să găsesc…!

Lasă-mă să te visez şi să te strig în noapte,
Să-ţi spun cuvinte dragi, să nu le uiţi
Şi-atunci voi şti, că-n serile cu şoapte,
Luceferi nu mai plâng cănd mă săruţi…!

Lasă-mă să vreau ca zorii să n-apară
Şi-n nopţi cu stele care strălucesc
Nici luna să nu mai dispară
Fiindcă ştiu, atunci, că te găsesc!

LACRİMA

Vreau să-ţi văd lacrima din ochi,
Să ştiu de-i curată!
De poartă al iubirii meu foc,
Va curge de-ndată!

Vreau să-ţi văd lacrima din ochi,
Să ştiu cum arată,
S-o pun la mine-n sân şi, cateodată,
Să o iau, să o sărut,
S-o străng la piept şi-ndată,
Un gând să iţi trimit,
De-aş fi eu,
Parcă…!

PAJİŞTEA ALBASTRĂ

Pe înserat...
păşesti încet...
îngândurat...
spre pajiştea albastră
unde ,
altădat' ,
era...
visarea noastră...!

Priveşti în jur...
te-apleci...
un fir de iarbă rupi...
te-aşezi...
te-ntinzi...
pui membrele sub cap...!
Priveşti la cerul înstelat...!

Luceferi ?! - Sunt!
dar...nu mai este vrajă,
aici...pe pajiştea albastră!

Apoi...TU te ridici!
un fir de iarbă...iarăşi rupi...
şi-l răsuceşti mereu îngândurat...

,,Ce-ar fi?!...S-apară dintr-o dat'...
s-o strâng la piept...
nebun de sărutat...!"

ÎN SERILE ÎNSİNGURATE

În serile însingurate
Stau adesea în cerdac
Gânditoare şi posacă
Privind la cerul înstelat...

De cade-o stea...o prind în poală
Şi-mi spun: ,,E de la el trimisă!"
Atunci...o-nvălui c-o mireasmă
Şi-o las să fie iaraşi dusă…
S-ajungă la EL la fereastră,
Să-i bată-n geam şi să-l trezească,
Să-i spună că e de la mine
Plină de dor şi gânduri bune...

Dar...ea se-ntoarce şi mai iute
Şi-i palidă, şi-ncepe-a plânge...!

El ?!- n-a mai vrut nici o mireasmă!

Renunţ la cerul plin de stele
Şi intru-n casă-ngândurată!
Las pe pernă ca să-mi curgă...
Toata tristeţea adunată!

HAİ...SĂ FUGIM!

İubirea noastră e o taină,
Ce-o dezlegăm numai noi doi!
Nu vrem să stie lumea-n sat
Şi nu vom spune ce-i cu noi...!

Tu ai în sat altă iubire!
O vor, bineânţeles...pe ea!
Dar TU?!- mă vrei astăzi pe mine!
Ce ai să faci atunci...cu ea?!

Hai, să lăsăm pe lumea toată
Şi să fugim în depărtări !
Să fim doar noi şi o poveste
Cum n-a mai fost...până mai ieri...!

Lunca Banului -1975

AŞ VREA SĂ Vİİ

Aş vrea să vii ca să-mi aduci buchetul
Şi să mă uit la fiecare floare,
Să văd dacă zăresc printre petale
Sclipirea de iubire ce mă doare...!

În mijloc de buchet, dacă găsesc
O stea cu flori de rouă nesecată,
Voi şti iubirea să o preţuiesc
Mai mult decât aş fi putut vreodată...!

DEPARTE...UNDEVA...!

Rămâi...
acolo unde eşti,
LUCEAFAR blând!

eu?!

voi fi ceea ce sunt:
o mică stea...
ce se va stinge...
prea curând…
departe...
undeva!

Priveşte-n juru-ţi , uneori!
de vei vedea...
o licărire
printre nori...
să ştii
că e o stea
ce se tot duce-n depărtări...!

(nu mai vrea...
să te rănească
stând...
în preajma TA!

REDĂ-MI… CE NU MAİ SPER!

Mi-e sufletul stingher
Şi minţile mi-s tulburi...
Mi-e gândul mai hoinar!
Văd lacrimile-n picuri...!

De porţi în suflet doru-mi,
De ce tot stai pe gânduri?!
Revino într-o clipă
Şi mă cuprinde-n visuri!

TU?!...şterge-ale mele LACRIMI!
Privirea mi-o mângâie,
Iar inima mi-o strânge
Şi mi-o cuprinde-n patimi!

Redă-mi...surâsul vieţii!
Redă-mi...sclipiri de stele!
Redă-mi...farmecul nopţii!
Redă-mi...ce nu mai sper...!

DACĂ ÎŢİ CURGE O LACRİMĂ

Dacă iţi curge o lacrimă,
Las-o să se prelingă
Şi în noaptea tristă,
Las-o ca să plângă!
Eu voi şti atunci cu-adevărat
Că iubirea noastră
Nu o să se stingă
Şi că tu nu m-ai uitat!
Dacă iţi curge o lacrimă,
Pune-o sub pernaă
Căci...EU sunt aceea:
İUBİREA ETERNĂ!

MAİ TRESAR LÂNGĂ İZVORUL

La izvorul din pădure,
Cu al lui susur plin de farmec,
Te-aşteptam să vii, iubite,
Să sorbim din al lui cântec ...!

N-ai venit ! Eu?! -ziua-ntreagă,
Am tot stat sub sălcioară!
Printre crengile plecate…
N-am vazut privirea-ţi caldă!

Şi acum, când sălcioara
Are crengi mult mai plecate,
Mai tresar langă izvorul
Ce ne-a dus atâta dorul...!

DOAR NUFERİİ

İubirea-i o flacără vie
Ce nimeni nu o poate stinge-
Nici lacrimile care
Curg nesfărşit
Şi se adună-n palme!

Doar nuferii, pe luciul apei,
Ce-au adunat ale ei patimi,
O vor stropi din îndată ce în când
Cu picături ce nu mai plâng... !

Vor face din flacăra vie
O iubire pentru mine,
Gingaşă şi primitoare
Precum razele de soare …!

İNİMA FRÂNTĂ

Plouă! Stau cu faţa înspre cer
Ca picurii să cadă
Pe faţa-mi brăzdată de mister...!

Încep şi lacrimi ca să curgă!
Se contopesc cu ploaia şi...
Pătrund adânc în inima-mi frântă...!

Scaldată sunt de picurii de ploaie
Şi mângâiată-s de lacrimile care
Sfâşie sufletul în disperare...!

Cad în genunchi şi strig la CERUL care
Îmi trimitea razele de soare,
Ca semn al iubirii venit din depărtare...!

Las picurii de ploaie ca să cadă
Pe sufletu-mi rănit şi-apoi,
Plângând, cazută la pământ,
Nu vreau nici cerul să mă vadă!

08 februarie 2007

LEAGĂNUL DE STELE

Dorul meu să te cuprindă-n braţe
Şi să te strângă-ncet, nu te mai lase!
Privirea-mi te pătrundă,
Iar sărutarea-mi dulce
În suflet să-ţi ajungă!

De mână alerga-vom împreună,
Urcându-ne în leagănul de stele!
Numai luceferi vom avea cunună,
Iar cerul ne va face a noastră vrere…!

Înfioraţi, ne-om legăna în neştire
Rătăcind pe-a visului cărare,
Iar luna ne va sta de veghe
Să nu se stingă a dorului vibrare...!

ÎŢI VOR SPUNE FLORİLE CU ROUĂ

Sărutul meu veşnic să-ţi fie,
Mângâiere în miez de noapte,
Iar glasul, cu ale lui şoapte,
Speranţa ce-o să vie!

Visarea-mi de departe
Doar luna să ţi-o spună!
Iar vraja de prin astre…
De inima-mi nebună!

De doru-mi singuratic,
De lacrimile-n taină,
Îţi vor spune florile cu rouă
Şi picurii, când plouă...!

DOUĂ LACRİMİ

Dorul meu este departe…!
Dacă aş putea, aş urca la astre
Şi-aş coborâ pe-o scară împletită,
Doar de stele făurită,
Să-i duc în prag,
Cuvântul drag!
La astre?! – n-am să pot urca!
Nici în prag n-am să-i pot da
O moment de visare aprinsă,
Fără o lacrimă prelinsă!

De-o va lua, atunci, în palmă,
Va plânge! Încă una se va prelinge
Şi aceste două lacrimi vor fi…
İubirea ce nu se va uni!

TU EŞTİ İZVORUL

Tu eşti izvorul ce îmi adapă
Speranţa sufletului îngropată
În neguri de timp, în tristeţe,
În singurătatea din tinereţe!

Potoleşte-mi setea, dorinţa de viaţă
Şi-alungă-mi tristeţea ce nu mă lasă
Ca să-ţi sorb apa cu gura plină,
Ci doar, din când în când, o picatură...!

CÂND EŞTİ SİNGUR Şİ TRİST

Când eşti solitar şi trist
Aminteste-ţi că încă exist!
Seara, când visele şoptesc,
Să ştii că îti spun:TE İUBESC!

Noaptea, când somnul nu te cuprinde,
Trimite-ţi gândul la mine
Şi-i voi pune îndată
O sărutare pe pleoapă...!

ÎMİ PLAC Şİ PİCURİİ DE PLOAİE

Îmi place să aud cum creşte iarba,
Cum vântul, frunzele, vibrează în pădure
Şi ciripit de păsări, pe oriunde
În visul meu, te văd pe tine...!

Îmi place să visez la cer cu stele,
La luna care plânge în tăcere
Şi la luceferii ce strigă-n noapte
Durerile ce sunt în şoapte...!

Îmi plac şi picurii de ploaie,
Ce cad şi-mi scaldă faţa,
Căci, doar aşa, cei de pe stradă,
N-au cum să-mi vadă lacrima...!

10 nov.2006

CARUL FEERIC

Pe cerul plin de stele
E carul nostru feeric
Cu roţile din ele,
Plin cu vise efemere...

Întinzi o mână!Mă ridici!
Să-ţi stau alături, vrei,
Să ne plimbăm în carul feeric
Oferit cu drag de zei...!

E plin de farmec totu-n jur!
İubirea ne-mpresoară,
Luceferii ne stau în drum
Şi stelele pe-afară...

Luna se uită blând la noi
Şi ne trimite-o vrajă!
Vrea şi ea să fim doar noi
Să ne plimbăm prin astre...
.......................................
İubirea noastră e o taină
Ce-o ştiu doar stelele din cer!
De-ar fi...să nu mai fie taină,
Aş fi mai fericită! Jur!

DE-AR Fİ...

De-ar fi să te-ntâlnesc
Să-ţi mângâi, apoi, chipul,
În ochi să te privesc
Şi să-mi atingi, tu, trupul...!

De-ar fi să îmi zâmbeşti,
Să-opreşti...ale mele lacrimi,
Să le transformi în perle
Şi să le-aduni în palme-ţi...!

De-ar fi, în păr, luceferii să-mi pui
Şi să mă strângi la pieptu-ţi...!
Oh ! Nu ! Nimic să-mi spui !

Aş fi mai fericită! Şi-apoi...

Nimic n-aş mai voi!

1978

NU-İ UN CAPRİCİU

Mă-ntreb de simţi dorinţa-mi de iubire
Şi dacă tu, prin somn, mă chemi la tine.
Eu vreau, în visul tău, să fiu şi-n nemurire
Şi să trăim doar clipele sublime!

Să nu m-alungi din gând! Mi-e dor de tine!
În clipele din vis, te văd cu mine!
E-un dor ce-aduce doar durere
Iar…din strigăt, ies cuvinte fără vrere…!

Nu-i un capriciu că te doresc în noapte
Când spun cuvinte dragi rostite-n şoapte
Şi lacrima îmi curge de pe pleoape
Dorindu-te…ca să îmi fii aproape…!

Nu-i un capriciu că te doresc în noapte!
De ce nu simţi…durerile din şoapte…!

Ţİ-OR SPUNE FLORİLE CU ROUĂ

Sărutul meu să-ţi fie
Mângaierea-n miez de noapte,
Iar glasul, cu ale lui şoapte,
Speranţa ce-o să vie!

Visarea-mi de departe
Doar luna să ţi-o spună!
Iar vraja de prin astre-
De inima-mi nebună!

De doru-mi singuratic,
De lacrimile-n taină
Ţi-or spune florile cu rouă
Şi picurii, când plouă...

TU ŞTİİ SĂ TRANSFORMİ…

Tu îmi alungi indiferent ce supărare,
Tu ştii să transformi durerea în floare
Şi lacrimile-n rouă, pe petale.

Când tristeţile se adună,
Le pui, norilor, raze de lună
Ca în suflet să-mi fie lumină.

În clipele de singurătate
Îmi trimiţi stelele toate
Şi luceferi! Să-mi fie aproape!

Îţi simt iubirea în toate
Şi-mi doresc doar momente sublime,
Nu doar în vis ! Aş vrea…cu tine!

DE CE NU POATE LUNA...?!

Mi-apari în vis...căci te trimite luna,
Cand stelele veghează-ntruna,
Ca să-mi vorbeşti, să mă săruţi
Şi să mă strângi întruna!

De ce nu poate luna să te-aducă
Să fii cu mine-n fiecare clipă,
Să-ţi aud glasul, vorbele în şoaptă,
İar mângâierea...să n-o dai în grabă...?!

LASĂ CERUL SĂ NE CUPRİNDĂ

Lasă luna ca să stea de veghe,
Când noi vom merge mână-n mână
Şi stelele să-mprăştie miresme,
Când mă priveşti şi-mi spui o vorbă bună!

Lasă cerul, azi, să ne cuprindă!
Covor de flori, aştearnă-ne pământul,
Ca să ne-mbrăţisăm şi-apoi, în taină,
Ne-om înveli...doar cu cuvântul...!

STELELE VOR STRĂLUCİ

Dorul des mă poartă,
Spre Pajistea Albastră,
Unde s-a nascut
Iubirea noastră…

Pe cerul plin de stele
Şi însoţiţi de lună,
Mă văd plutind cu tine,
Ţinându-ne de mână.

Luceferi ne vor îngâna
Cântece de dor,
İar stelele vor străluci
Şoptind cuvinte de amor...!

COLEGİLOR DE ŞCOALĂ

Adeseori, în drumul nostru-n viaţă,
Când ne-am întâlnit întâmplător,
Ne-am privit stânjenitor în faţă
Şi nu ne-am salutat! Nu ne-a fost dor?!

Eu sunt colega voastră de liceu.
Păcat, că voi pe mine m-ati uitat!
Azi ?!- Mi-am fabricat prieteni noi…!
Dar...nu mai sunt ca cei de altădat' …!

Ce trist e-acum că nimeni nu mai ştie
Sau nu mai vrea ca să-si aducă-aminte,
De ghiduşiile ce le făceam atunci
Şi de frumoasele cuvinte...!

08 ianuarie 2007 Vaslui

REPLICĂ UNUİ…PRİETEN

Nuuu, amice !

Sunt...prea mică
Să mă pun...c-un ELEFANT!
Cu tăria lui, BARONUL,
Ar strivi-o pe…furnică!

Hai, amice,
Fii pe pace!
În curând?!
Mă voi retrage!
Şi-oi rămâne-n anonimă
Fără vers şi...fără rimă!

P.S.
Nu te-oi deranja nicicând-
Nici prin vorbă, nici prin gând!

23 august 2006

CİNE?!

Cine ar voi ...
pe furnică!
s-o ridice,
s-o scuture de praf,
să o alinte?!...

Ar sta-n ţărână...muuultă vreme
Cu lacrimi mari curgându-i printre gene... !

De ce-a-ndrăznit de-a ridicat privirea
Când...razele în faţă-i s-au ivit...?!

Căci...

Scris i-a fost...

Să fie...

Un...NİMİC!

2006

TRÂNTORUL

Se tot făleşte prin albini
Că-i...mare DOMN...
Şi...n-are ,,spini" -
Aşa o duce-o vară-ntreagă
Şi-i ocrotit ! Şi-i e în fală...!
Dar...toamna...când s-apropie furtuna,
Uită de politeţi...albina!
Şi-l izgoneşte-afară-n şuturi,
Fără mâncare...fără gânduri!
Rămâne, bietul, zgribulit,
Înfometat şi...ne-ngrijit!

Aşa îşi va afla sfârşitul...
Îngânfatul...ipocritul... !

nov.2006

POEZII PATRIOTICE

TRAGEDİA BUNİCULUİ
( amintiri din comunism )

Tu vezi, nepoată, PĂMÂNTUL de dincolo de PRUT?!
Acolo, eu am fost să lupt...!
Aveam un frate! Ulterior război
A rămas departe, dincolo de noi...!
.................................................
Mai vin din când în când aici, pe mal
Şi mă tot uit în vârf de deal...!
De l-aş zări?! - Aş vrea să-i strig
Că-mi este dor, la piept să-l strâng!
Peste apă?! Nu pot trece
Căci nu e pod şi apa-i rece!
Iar eu ?!- Nu mai sunt ca-n tinereţe!
....................................................
Ne-au despărţit!
Ne-au rupt!
Ne-au frânt!
(nu doar PĂMÂNTUL NOSTRU SFÂNT!)
Ne-au rupt şi sufletul în două!
Şi lacrimile!
Iar când plouă
Doar curcubeul, câteodată,
Pare o scară colorată
Pe care gândurile-aleargă,
Spre fratele ce doru-mi poartă...!

24 ianuarie 2007

DORİNŢA BASARABENİLOR

De voi nu ne rupeaţi din trupul vostru
Şi-am fi rămas doar unul,
Nu am fi fost astăzi străini
Şi-am fi trecut şi Prutul!
De ce nu vreţi să fim cu voi,
Să mergem mână-n mână,
Să construim doar un destin -
N-avem aceeaşi limbă ?!
De ce să fim ca doi necunoscuţi,
Sa ne deschidem poarta,
Când noi, de fapt, suntem toţi fraţi?!
Haideţi, să lărgim ograda!
Noi vrem s-avem numai o glie,
Hotar, la noi, să nu mai fie!
Graiul ce-l vorbim să ne mângâie!
Apoi să vadă şi duşmanii
Că limba noastră strămoşească
A vrut...şi-a reuşit să ne unească!

24 ianuarie 2007

DİNCOLO DE PRUT
(amintiri din comunism)

Pe la LEOVA, ne-au închis!
Fraţii toţi, dincolo ni-s...!
Ei plâng şi cântă cântece de dor
Că au fost rupţi din ţara lor...!
Vin pan' la mal, se uită-n zare:
Ochii lăcrimează, privind în depărtare!
De văd pe cineva, ei fac cu mâna
Şi spun: ,, Aici şi noi vorbim ROMÂNA!’’
Iar altul strigă cu putere:
,, Să-i spuneţi MAMEI mele
Că-mi este dor şi-aş vrea să mă mângâie!
O aştept, la mine-n casă ca să vie
Să-şi ea nepoţii pe genunchi,
Poveşti, ca să le spuie,
Aşa cum doar bunica poate spune,
Despre strămoşii cununaţi cu zâne...!’’
....................................................
Degeaba strigă şi văzduhul urlă!
Între noi?!- A fost sădită ură!
Duşmani au vrut, pe fraţi, ca să-i despartă
Şi-au rupt din trupul ŢĂRII o bucată,
İar sufletul în două ei ne-au frânt
Şi-om plânge cât vom fi pe-acest PĂMÂNT
Dacă nu vom uni ce ne e sfânt...!

24 ianuarie 2007

Mulţumesc din suflet şi cu această ocazie Domnului Mihai LEONTE care m-a descoperit, impulsionat şi ajutat(îndrumându-mă) ca o parte din poeziile mele să ajungă în acest volum.
Aşa cum ,,Spiralele vieţii’’ nu ar fi apărut lipsit de sprijinul D-lui Mihai LEONTE, nici volumul ,,Drumurile Vietii’’nu ar fi acum pe drumul apariţiei, dacă nu ar fi fost intervenţia Dumnealui.
Noi, toţi cei care vom aparea în acest volum, dacă datorăm ceva cuiva, acest cineva este D-l Mihai LEONTE- un mânuitor desăvârşit al condeiului, cu un suflet plin de sensibilitate ale cărui versuri ne încântă şi ne vibrează sufletele ori de câte ori le citim…
Cuvintele nu sunt de ajuns ca să-i mulţumim pentru cât a creat şi face ca să descopere noi talente şi să le promoveze.
Va rămâne în literatură nu numai ca poet, dar şi ca un om de onoare!
Vă muţumim, Maestre, noi, cei din Vaslui, care vom apărea în acest volum datorita Dv.

Mulţumim de asemenea Doamnei Rodica Elena Lupu, Directorul Editurii ANAMAROL din Bucuresti, precum şi întregului colectiv al editurii pentru sprijinul acordat.

Vă urăm tuturor multă sănătate şi putere de creaţie!
Cu tot respectul,
_________________
Vizitati

http://axiome.myforum.ro/aneta-georgescu-vf12.html