AGORA LITERARA

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Puterea

Toţi muritorii vorbesc de aur şi safire,
Vor strălucirea lor în pietre nestemate,
Simbolul păcii îl pierd în nesimţire,
Chemate-n întuneric, suflete pătate.

Prea măreţi se cred, adeseori visând
Că-s zeii nemuritori pe-acest pământ
Ce vor să facă printre oamenii de rând
O nouă ordine, ascunsă-n zăcământ.

C-o piatră poleită ce pare o nestemată,
Gândirea noastră vor să schimbe-ndată
Şi din dorinţa vagă, aprig controlată
Acea tărie vor să fie a lor, privată.

Orbiţi, se-ndreaptă-ncet către infern,
Singuri drumul şi-l croiesc către sfârşit,
Aspiră spre Olimp, că acolo zeul e etern
Şi cu dorinţele macabre, se duc la asfinţit.

Pe pamânt

Aş vrea să fiu ca de exemplu o păsărea,
Spre infinit să zbor pe vreme rea,
În jos să pot privi conturul de pământ,
Deasupra mea la nori purtaţi de vânt.

Să mă-nalţ la cer îndată ce vine dimineaţa,
Să trec de norii plumburii care propagă ceaţa,
Nepăsători plutesc şi stau ca să reverse
Ploaie şi vânt, spre noi slobod averse.

Sunt ca o barieră ce vor să întrerupă,
Viaţa reală de viaţa de sub lupă,
Pământul cenuşiu de bolta albastră
Şi amestecă culoarea din privirea noastră.

Dar sunt un om şi aici chiar am de toate.
Am curcubeu, în nuanțe viu colorate,
Am câmpul verde cu cânt de păsări scunde
Şi am pădurea, ce mistere numeroase ascunde.

Mai am izvoare multe cu ape cristaline
Ce adapă cursul râurilor line,
Am lacuri umbrite de stufoşi copaci,
Am munţi ce sunt lăcaşe pentru vraci.

Aici am fost şi-aici o să rămân
Să fiu al meu, propriul stăpân
Aşa, să mă gândesc pe vreme rea,
C-aş vrea să fiu, o păsărea.

Mihai LEONTE · Trimis: 05/10/2010 07:45 Titlul subiectului: Bun venit...

Bine ai venit in Agora literara distinsa Sabina.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Frumuseţea

De vrei să ştii ce este frumuseţea
În mantia ei ce o priveşti adesea,
Priveşte puritatea sufletului blând
Şi-ţi vei da seama poate, în curând

Că nu contează ce vezi în oglindă,
Ea reflectează doar imaginea perfidă,
Sunt doar imagini ce prin faţa ta se plimbă
Tu să nu crezi, că vezi, ele mereu se schimbă.

Sunt amăgiri ce parcă-s absorbite
De frumuseţi ce par a fi desăvârşite,
Ce ochiu-ţi păcăleşte doar instantaneu,
Cu falasa-i amăgire, cu falsu-i procedeu.

De-ajungi ca să citeşti în urme adâncite,
Adevărata frumuseţe, cea care nu înghite
Speranţe de lumină din suflete cernite
Şi vorbe calde din inimă şoptite.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Labirintul vieţii

Trăim cu toţii-n sumbra agonie,
Într-un cerc ce seamănă c-o sferă
Ce se învârte-n univers în vrie
Şi viaţa ne-o luăm din atmosferă.

Aşa stăm ca într-un labirint acustic,
Urmărind un ţel meschin, haotic,
Suntem făr' de scăpare-n întuneric,
Suntem barbari, într-un ţinut hipnotic.

Analizăm pe orişicine-ndată,
Cum şi ce gândeşte uneori,
Acuzăm, punând o neagră pată
Ce seamănă a ură, adeseori.

Încercăm cu toţii să urcăm,
Pe treptele democraţiei noastre,
S-ajungem sus, apoi plecăm
Din ăst' ţinut în sus, la astre.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Pustnic

Din zări albastre acum soseşte,
Un voinic ce trist priveşte,
Pierdut în transa timpului obscur,
Un gând lugubru îi face abajur.

Cu mina-i tristă şi faţa prematur ridată,
Cu suferinţa ce viaţa greu i-a fost marcată,
Cu mintea întunecată, o poză cu-a lui fată
Punea pe locul unde, fusese îngropată.

Cu ochii trişti, priveşte spre pământ,
În faţă îi apare conturul de mormânt,
Cum sta-n genunchi aude, tril de ciocârlie
Dar nu putea să-i fie, rațiune de bucurie.

Tăcut pleca, dar pasul parcă-i obosit
Şi timpu-i pare a fi mai tare mohorât,
Trecea tăcut pe alături cunoscuţii toţi,
Gândindu-se precar, mereu numai la morţi.

Se lasă seara şi-ar trebuii să doarmă,
De noaptea tenebroasă, pornește să se teamă,
Luna de nori îi pare acum umbrită,
Pleoapa se-nchide, în taină chinuită.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Chipuri din umbră

Privesc în zare şi simt că duce spre abis
Văd umbre venite din ceaţă, parcă
Prinse într-un joc oniric ce pare-a fi un vis,
Iar mintea mea ar vrea să le oprească.

Neclare înfățișări stinse-n întuneric, cam hilar,
Chipuri sfinte ce vor să mă-nconjoare,
Îmi divertisment ochii feste, nimic nu mai e clar
Şi-un sentiment de frică, mă pune la-ncercare.

Sosita oare clipa? Fiorii mă cuprind curând,
Să-mi pregătesc plecarea mult timp nu am avut.
Mă uit mirat la umbre, apoi mă-ntreb în gând:
-De ce? Că rău la nimeni n-am făcut.

Gândesc că-i prea devreme la umbre să privesc,
De lumină şi colorație acum să mă despart,
Să mai rămân puţin, cu ardoare îmi doresc,
Să analizez cu sârg acel ecart.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Puterea voinţei

Soarele nu m-ai străluceşte,
Tristeţea ochii îţi umbreşte,
Suferinţa drum îşi croieşte,
Firul speranţei se ofileşte.

Din greu te străduieşti,
Puterea voinţei să găseşti,
Pe alt drum să porneşti,
Boboc iar să înfloreşti.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Doar o zi

Am trăit pe-acest pământ,
Precum frunza zdobită-n vânt,
Încetând să mă mai zbat,
Speranţele s-au spulberat.

Dă-mi iar viaţa mea n-apoi,
Suferinţa să-mi ostoi
Pentru o zi şi-apoi să mor,
Împreună cu al tău dor.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Domnului Mihai LONTE

Citesc adeseori poemele
Ce sufletul îmi mângâie,
Privind prin licărul din stele,
Ce dragi îmi sunt şi mie.

Visul cel elegant mereu îl am
Când bolta de stele e plină,
Precum un înger te vedeam,
Când mă-nălţam sus spre lună.

Aş pleca singură prin univers
Şi-aş lua cu mine doar o carte,
Să mai pot citi din al tău vers
Recitându-l cu drag în şoapte.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Invidia

Despre ea vă spun oricum,
Parc-ar fi ca un blestem,
Ce mă-ndeamnă acum în drum
S-am gânduri sumbre, să mă tem.

În zadar încerci ca să te zbaţi
A ta invidie s-o înfrunţi,
O pui la colţ şi-n smalţ o baţi,
Te prefaci că n-o asculţi.

Ai vrea să fii precum o floare,
Să nu ştii nimica, să nu simţi
Că printre flori ea este ca o boare,
Invidia, ce scoate pui din minţi.

Nu ştii acum încotro să porneşti,
Şi-n urma simţurilor tale,
Alegi alt drum şi fără să priveşti,
O laşi în umbra urmei tale.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Imnul vieţii

Ne atrage veşnic timpul
Cu amintiri ce ne hrănim
Şi giuvaier ne pare trupul
Că, prin viaţă doar călătorim.

Ne atrage veşnic şi necunoscutul,
Grăbiţi suntem spre cunoştinţă,
Păşim grăbiţi să ocolim abisul
Şi-apoi ne cufundăm în neştiinţă.

Ne atrage veşnic cerul
Şi îngânduraţi spre el privim,
Ne întrebăm unde ne este locul
Căci, pe pământ nu ni-l găsim.

Ne atrage veşnic nemurirea,
De parcă am putea să o aflăm...
Şi uite aşa ne pierdem firea
În nefiinţă îndată ce plecăm.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Aşteptarea

Ani la rând am aşteptat
Ca să revii în viaţa mea,
Speram că tu nu m-ai uitat
Şi ţi-a păsat de soarta mea.

Un semn, ceva pe care-l aşteptam,
Că ai sa vii cândva intr-o zi
Să fii cu mine iar speram,
Speram, că ziua aceea va veni.

Anii ușor au cam trecut
Şi lacrimi în ochi îmi vine
Când suspin aşa tăcut,
Visez că sunt cu tine.

Voiam un pic de afecţiune,
Să nu mai simt amărăciune
Că nu pot să fiu cu tine
Că tu, nu te-ai gândit la mine.

De când eram mic copilaş
M-ai dat uitării, m-ai lăsat
Cum eram aşa micuţ, golaş
Pe mine m-ai abandonat.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Înainte de timp

Mulţumeşte-te să spui
Cuvinte dragi, din inimă
Coroană împletită dorului
Îmbrobodit de-a ei mireasmă.

Umbra-ncet în zare zboară
Drumul greu să îl parcurgă,
C-a fost scris aşa să moară
Bătrâneţea să n-ajungă.

În nor şi-a transformat plecarea
Spre infinitul cer albastru,
Sub forma fulgilor de nea
Pleca în umbra de sihastru.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Regăsire

Toamna târziu prin frunzele pătate
Mergea făr' de păsare printre dale
Cu părul lung lăsat în vânt pe spate,
Cu gându-i în neant, păşea agale.

În vălul nopţii ce se lasă peste zări,
Priviri duioase aruncate făr' de sens,
Braţe feline nutresc la tandre-nbrăţişari,
Se-ngână şoapte şi se crează un gol imens.

Dulceaţa speranţei îi dă mai mult curaj,
Să reaprindă focul iubirii efemere
Că sentimente vor să iasă din miraj,
Că îngropate-au fost în lacrimi şi durere.

Din depărtare acum s-aude o melodie
Pe note joase cântă-o voce minunată,
Doru-i şopteşte în dulcea-i rapsodie
Simţi că trăieşti.? Iubeşte de îndată!

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Semnul

În zi de vară cu cerul însorit,
Eu pe lume am venit,
Toată societatea a zâmbit,
Când pe mine m-au zărit.

Mama mult mă mai iubea,
Numai pe braţe mă ţinea,
Mă legăna încet, frumos
La ureche îmi cânta duios.

Eram mic dar fericit
Şi-am venit nemijlocit,
Ca un îngeraş ceresc
Pe pământ să poposesc.

Fericit, venit-am pe pământ
Crezând că aici e raiul sfânt,
Şi acum viaţa trebuie s-o-nfrunt
Cu ochii-mi ce privesc mai crunt.

Dup-un accident c-un lemn,
Pe faţă mi-a rămas un semn,
Ce semăna cu nişte lacrimi,
Pe obrazul plin de patimi.

Am crescut purtând pecetea
Lemnului, ce veşnic mă-nsoţea
Şi omenirea toată parcă mă privea
Milos dar rece şi asta mă durea.

Marginalizat puţin în viaţă,
Pentru c-aveam un semn pe faţă,
Nu-nţelegeam de ce şi cum
Mă resemnam, e viaţa mea de-acum.

Sunt copil bun, ca orişicare
Am un suflet blând şi mare,
Că Dumnezeu îmi e dovadă
Dar nimeni nu vrea să mi-l vadă.

Trecând prin lume cu a mea tristeţe,
Cu vise şi speranţe mari, măreţe
Aş vrea să vadă, poate, fiecare
Sufletul înlăcrimat de-a mea durere.

Lui Dumnezeu, îi mulţumesc
Că mare El ma ajutat să cresc,
Să fiu iubit de-ai mei părinţi
Ce pentru mine sunt ca nişte sfinţi.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Destine frânte

Soarele abia-şi împrăştia primele raze,
Dimineaţa de cleştar părea frumoasă.
Norii răzleţi schimbau diferite ipostaze
Iar vântul rece anunţa o vreme tenebroasă.

Noul an şcolar acuma stă să înceapă,
Se-ndreaptă către şcoală multă gloată,
Din provincie se-nghesuie să-ncapă
În clase, în curte şi pe aleea asfaltată.

Voiau să fie primii care ajung să vadă
Locul şi clasa unde-şi vor petrece anul.
Doi tineri ce nu puteau ca să prevadă,
Căci Cupidon le va altera destinul.

Ea, era de la oraş, cu părinţi de mare rang.
El, era de pe la ţară, cu părinţi mai nevoiaşi.
Nu ştiau că viaţa-i grea, e ca un bumerang
Ce loveşte şi se-ntoarce, iar ei rămân părtaşi.

Diferenţa lor de clasă, de avere şi de bani
N-au izbutit iubirea lor ca s-o oprească.
Ei tandru se plimbau pe sub arcul de platani,
Tot ce-şi doreau, era să se iubească.

Acum aveau ca martor doar cerul înstelat,
Privind pe luciul apei la margine de lac,
Apropiaţi de-un felinar iubire şi-au jurat
Şi-aveau acum ca martor şi-o umbră de copac.

Iubirea lor părea un giuvaier rotund, cu pată
Unii zâmbeau, de alţii strâmb era catalogată,
Că numeroase zvonuri sumbre la orizont s-arată,
Cum că părinţii lor ar vrea ca să-i despartă.

În vara ce acum începe, cu ziua ei ploioasă
Cei doi nu cutezau în ochi să se privească,
Că el nerod era considerat, iar ea foarte frumoasă!
Copii, părinţi si rude, mergeau să chefuiască.

Dar pentru două inimi ce plâng însângerate,
S-au năruit speranţe, iar clipele-s deşarte,
Ei se exclud şi de pe drumuri separate,
Privesc spre lac, dar pleacă mai departe.

Lazar Violeta Sabina · Data inscrierii: 04/Oct/2010 Mesaje: 16 Localitate: Pascani

Marea

Pe malul mării cu nisip fierbinte
Un copil se chinuia de zor
Cu picioarele desculţe
Nisip s-adune, de pe un răzor.

Din scoici de mare şi nisip,
Un castel elegant el construia,
Veni un val ce-i ajungea la slip
Şi ia stricat ce el clădea.

Copilul trist şi foarte supărat,
Spre mare a plecat în grabă
Să-i dea-napoi ce ia surpat,
Că-i ostenit de-atâta treabă.

Marea rea cum la zărit
Îl luă în larg cu ea,
Prin valuri mari la rătăcit,
De ţărmul nu îl mai vedea.