Mihai LEONTE
FONDATOR
Data inscrierii: 09/Mai/2007
Mesaje: 610
Localitate: Moldova Noua Romania
|
 Trimis: 28/03/2008 06:50 Titlul subiectului: Freamat de dor...poezii de Mihai LEONTE |
 |
|
AMINTIRI DESPRE MINE…
( Autobiografie )
Mă numesc LEONTE MIHAI, născut la data de 19 ianuarie 1941, în comuna Bunești, județul Suceava, din părinții Vasile și Elena-Jănița LEONTE, născută CONDURACHE.
Primele 4 clase elementare le-am urmat în satul natal, clasele 5 și 6 în centrul de comună BUNEȘTI, iar clasa a 7-a am absolvit-o la cursurile fără frecvență în 1961 la Zlatna.
Între 1957 și 1961 am urmat cursurile Școlii Profesionale de Mineri Zlatna, regiunea HUNEDOARA.
De la 1 iulie 1961 până la 18 august 1962 am confecÈionat ca muncitor miner la I.M.Ghe. Doja ZLATNA. Din noiembrie 1962 am lucrat ca miner la E.M. BAIA de ARIEȘ, regiunea CLUJ. În perioada 1963-1966 am urmat cursurile Liceului Seral Baia de Arieș, însă semestrul II al clasei a X-a l-am absolvit la Liceul Seral Valea Călugărească. Liceul l-am absolvit cu diploma de bacalaureat în 1972 la Liceul Real Moldova Nouă, secția Serală.
Din noiembrie 1966 am lucrat la I.M. Moldova Nouă ca miner până în 15 septembrie 1968 când am fost selecționat pentru școala de maiștri pe care am urmat-o și am absolvit-o în iunie 1969.
De la 1 iulie 1969 am lucrat ca maistru miner subteran până la 1 septembrie 1980 când am fost promovat maistru principal subteran. Toată această perioadă, până la 1 mai 1990 când m-am pensionat, am lucrat numai în cadrul I.M. Moldova Nouă.
În anul 1967 m-am căsătorit cu Ana Martinovici cu care am doi copii:
Leonte Marius Dan născut la 2 aprilie 1968, actualmente mecanic miner subteran, căsătorit, și are un copil.
Leonte Amelia Elena născută la 11 mai 1969, actualmente cetatean al S.U.A., și lucrează la Spitalul Municipal HARTFORD din Connecticut, fiind și studentă la o facultate de management.
Pe tot parcursul activității din producție am fost colaborator al Sindicatului Miner, fiind organizator de grupă permanent și sporadic în conducerea superioară. Am făcut parte în permanență din conducere C.A.R. din întreprindere, fiind o perioadă și vicepreședinte.
În permanență, am continuat unele activități extraprofesionale ca: 1963-1965 am frecventat Cenaclul Literar „PAVEL DAN” Turda, unde am debutat cu poezia „Artist în minerit” în ziarul „Turda Nouă”.
Din 1976 am devenit membru al Asociației Filateliștilor din România, unde am avut diferite funcții de conducere, fiind evidențiat cu Diploma cu rang de Medalie de Argint de către asociație.
În perioada 1978-1982 am jucat șah prin corespondență la diverse turnee interne printre care și Cupa României.
După ieșirea la pensie în 1990, considerând că e necesar ca bătrânii să-și poată apăra drepturile, am inițiat înființarea Asociației Pensionarilor „Clisura Dunării” și apoi la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Cele douÄ organizații au fuzionat în ianuarie 1993 având o conducere unică, al cărei președinte am fost ales inițial, și reales până în prezent.
În 1994 cu ambele organizații am aderat la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Național în 1994 și reales în 1998.
La alegerile locale din 1992, am fost ales consilier independent al orașului Moldova Nouă, și apoi consilier județean pentru județul Caraș-Severin. Actualmente nu fac parte din nici un partid politic. Sunt penis al Alianței pentru Pace din România filiala Caraș-Severin. Colaborator al Asociației Pro-Democrația Club Reșița. Mai sunt membru al Asociației Amatorilor de Știință și Cultură București, unde este președinte profesorul Claudiu Vodă, recunoscut autor de lucrări științifice pentru tineret.
Ca hobby, am fost și sunt fotograf amator, inițiind și organizând din 1998 la Moldova Nouă Expoziția Fotografică „Bătrânii noștri” care are loc în fiecare an la 1 octombrie cu prilejul Zilei Internaționale a Persoanelor Vârstnice.
Am reușit să-mi tipăresc creațiile începând cu anul 1999 astfel;
• 1999 - a apărut placheta ,,Alb negru’’ (volum de poezii)
• 2000 - a apărut placheta ,,Nostalgii’’ (volum de poezii)
• 2001 - a apărut placheta ,,Valențe medii’’ (volum de poezii)
• 2001 - a apărut placheta ,,Reverii adverse’’ (volum de poezii)
• 2002 - a apărut volumul ,,Meditații admise’’
• 2004 - a apărut volumul ,,Apogeul metaforic’’
• 2006 - a apărut volumul ,,Agate magice’’
• 2006 – a inițiat apariția volumului antologic al poeților de pe NET; Spiralele vieții
• 2007 – a inițiat apariția volumului antologic al poeților de pe NET; Drumurile vieții
• 2008 – selectionat in volumul antologic; Freamat de dor la Editura 3D.
În 08 august 2002, Consiliul Local al comunei Bunești, județul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetățean de onoare” a acestei comune.
Am avut diverse colaborări, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reșița, în apărarea intereselor și drepturilor pensionarilor, ca și a tuturor persoanelor defavorizate. De Ăźntocmai colaborez și la postul de radio Timișoara, cu realizatorii emisiunii „Vârsta a Treia”.
Am colaborat și la ziarul „POȘTAȘUL” cât și la alte publicații.
•
DESPRE IUBIRE . . .
- Iubirea este o formă de comuniune și intimitate.
- Orice iubire adevărată reprezintă o culme.
- Numai întâia iubire are valoare.
- Iubirea este prin esență deschisă, ca o floare primăvara.
- Iubirea, cu cât e mai intensă și mai concentrată, cu atât se limitează mai mult în întindere, cu atât cere mai mult individualul și unicul. Din acest motiv, asupra iubirii nu se poate vorbi în considerații ci numai în mirări.
- Farmecul absurd al iubirii adevărate, al iubirii intense este de a găsi mister într-o singură ființă.
- Iubirea spirituală între sexe nu există, ci numai o transfigurare organică, prin care persoana iubită se fixează în tine, evoluând în carnea ta până la a-ți da iluzia spiritualității. Numai în astfel de condiții este posibilă o senzație de topire, când carnea tremură de un fior total, ea nu mai este un obstacol și o rezistență materială, ci arde de focuri lăuntrice și curge de fluidități insesizabile.
- Singurul lucru care-l poate salva pe om este iubirea.
-
Extrase din scrierile filozofice ale lui
Emil CIORAN.
DIN AL VIEȚII…
Cu toată dragostea soției mele ANA
Din al vieții larg pridvor,
Te uiți la diverse suveniri,
Închise cu lacăte fragile de dor,
Bătrânețe scrin cu amintiri.
Alergând prin Univers,
Am cules stea după stea,
Astfel m-am oprit din mers,
mi-am găsit perechea mea.
Ai observat că eu trăiesc,
Mereu cu zâmbetul pe buze,
Îți spun sincer te iubesc,
Fiind tu singură-ntre muze.
Când iubești e lumea plină,
De trandafiri și numeroase flori,
Orice zi e mai senină,
Chiar cu cerul plin de nori.
CUM E IUBIREA?
Iubirea cântec infinit,
Știut de cei ce au iubit.
Iubirea e întregul Univers,
Ce niciodată nu e șters.
Iubirea e Melancolie,
Cuprinsă și în Poezie.
Cu iubirea mergi departe,
Chiar în stele îndepărtate.
Iubirea e spațiul necuprins,
Un Apogeu ce poate fi atins.
Tu ești DIVINĂ !
*
Pentru mine ești cea mai frumoasă,
Tu m-ai adus pe pajiștea iubirii,
Trimițându-mi raza luminoasă,
Din mirificul tărâm al fericirii.
Tot ce e frumos la tine se adună,
Să îmi aduci al iubirii parfum,
Tu scoți aur din raze de lună,
Să fie inimile noastre împreună.
Peste buzele tale calde,
Se abate o tainică lumină,
Adusă din soare, si stelele toate,
Eu te ADOR, cum ești; DIVINĂ.
SIMT IUBIREA TA
Simt iubirea ta pătrunsă,
In indiferent ce privesc, și e bogată,
Mi-o dezvălui ne ascunsă,
Dăruindu-mi te toată.
As vrea sa mă întruchipez,
Sa fiu spiritul din frunză,
Iar atunci când mă visezi,
Să te simt în inimă ascunsă.
Te infiltrezi încă din amurg,
In tainițele inimii rebele,
Ce toată ființa o parcurg,
Precum cometele prin stele.
AȘTEPT
Aștept să vină zorile,
Să văd cerul limpede senin,
Să-ți ofer toate florile,
Să știm mereu că ne iubim.
Mă voi pierde în amurg,
Să revăd cerul înstelat,
Să aud buciumul prelung,
Să stau cu tine îmbrățișat.
Te înconjur toata în privire,
Îți trimit gânduri curate,
Îți dăruiesc a mea iubire,
Dar tu ești așa departe!
NĂVODUL TIMPULUI...
*
Rupeți a timpului năvod,
Plecați pe al vieții drum,
Uitați de gropi și glod,
Terminați ce ați început acum.
Gustați încet din fructul iubirii,
Nu vă grăbiți. Încet îl savurați,
Nu risipiți esența fericirii,
De care sunteți încărcați.
Iubirea și viața, o luptă nebună,
Din care vrem să ne înfruptăm,
Toate în suflet se adună,
Pentru vecie le păstrăm.
LA IZVORUL DORULUI
Aleargă gândurile în zbor,
Adună-le tu cântăreț din liră,
Trimite-le departe la izvor,
Unde iubirea se resfiră.
O fugă nebună se încinge,
Cuprinsă-mi e ființa de dor,
Nici o apa nu-l poate stinge,
Și nici să-l oprească din zbor.
Simt furtuna. Iubirea-i departe,
Zgomot de ape, liniște în cer,
Vino lângă mine aproape,
Căci știi bine; Te prefer.
CLIPE FRUMOASE
Îngerii împrăștie petale,
Se scaldă în privirea ta,
Adunând iubirile totale,
In toată ființa mea.
Pe sânii tăi, doi simpli crini,
Îmi odihnesc pudic privirea,
Mângâindu-mă, tu îmi alini,
Orice necaz. Ești fericirea.
Palmele tale, aripi de înger,
Le simt ca adierea de mătase,
Din realitate urc spre cer,
Să nu pierd clipele frumoase.
VINO!
Vino să te plimb prin viile în muguri,
Să-ți alung din suflet tristețea,
Să culegem a iubirii struguri,
Să reînviem în inimi tinerețea.
Să-ți aduc lumina în privire,
Amândoi prin vise să întinerim,
Să ai în suflet doar fericire,
O singură ființă să devenim.
Să plecăm acolo unde arde,
Sărutul florilor din luna Mai,
Sub al iubirilor stindarde,
Să-ți spun; Nu pleca, mai stai!
NU ÎNTÂMPLĂTOR!
Sigur nu e întâmplător,
Divinul mi te-a scos în cale,
Să-mi sfâșii sufletul de dor,
Să fi fost o întâmplare?
Recitesc scrisoarea olografă,
Aduc din trecut secvențe,
Să prind momentul în agrafă,
Pe unde cu diverse frecvențe.
Pe atunci nu aveam un dor,
Tu l-ai strecurat în scrisoare,
Caut răspunsul din zbor,
Să fi fost o întâmplare?
SĂ TE CULEG...
Vreau să te culeg ca pe o floare,
Din câmpul vast al omenirii,
Blândă, frumoasă, mirositoare,
Amândoi pe tărâmul fericirii.
Să adaug seva sângelui meu,
Visele spre cerul senin să zboare,
Puternice, înălțătoare mereu,
Însoțite de eternul soare.
Să-mi fii lângă mine verde liană,
De mine să nu te rupi nicicând.
Să-mi umpli de iubire, inima goală,
Aici în viață, până dincolo de mormânt.
FĂRÂME DE IUBIRE
Ți-am oferit fărâme de iubire,
Care să-ți lumineze dimineața,
Să revii mereu spre fericire,
Înseninându-ți cu soare viața.
Am vrut să creez noi curcubee,
Să preiau culori mai inocente,
Să te proslăvesc pe tine femeie,
Prin cuvinte simple, decente.
Tu vei rămâne tot frumoasă,
Te vreau în tărâmul nemuririi,
Vei rămâne a inimii aleasă,
Să bem din potirul fericirii.
SUFLET VRĂJIT...
Îmi dai prilejul să te cânt,
La fiecare nouă întâlnire,
Știi că nu voi putea să plâng,
Poate doar de fericire.
Îmi pui în inimă jăratic,
Să-mi ardă dorul mai intens,
Și cu un aer primăvăratic,
Totul mi se face vers.
Mi-ai adus cerul albastru
Alungând negrii nori,
Mi-ai pus în față un pilastru,
Să mă sprijin uneori.
Drumul meu va fi vrăjit,
De trecerea prin Calea Lactee,
Sufletul îmi e cucerit,
De tine frumoasă femeie.
MĂCINAT DE DORURI...
Mă macină doruri nebune,
Le păstrez în ascunzișuri,
Să nu le știe întreaga lume,
Numai tainice frunzișuri.
Strivite de pietre în maluri,
Sunt gânduri plecate departe,
Risipind lumină în valuri,
Pe aceste versuri necoapte.
Te-am căutat prin diverse cotloane,
Prin timp, real și infinit,
Să-mi potolesc a iubirii foame,
Sunt fericit că te-am găsit.
CE PUI ÎN CUVINTE?
Oare ce pui în cuvinte?
Se pare că multă lumină,
Adunată din lucrurile sfinte,
De aceea ești sublimă.
Ochii mai mari se deschid,
Când ajung peste chipul tău,
Nu vreau nicicum să te divid,
Crăiasă a sufletului meu.
Iubirea nu vreau să risipesc,
Căci tu o meriți deplin,
Vreau să știi că te iubesc,
Sub cerul limpede, senin.
CU SUFLETUL ÎN FOC!
Sufletul îmi este mereu în foc,
Ce mistuitor îmi curge în vene,
Nu vreau să visuri să îngrop,
În străfunduri de avene.
Oare cine mi-ar interzice,
Ca iubirea să încolțească?
Timpule să-mi fii complice,
Lasă-mi inima să iubească.
Nu mai scriu lungi poeme,
Să cred că am obosit?
Reușesc doar simple catrene,
Totuși mă simt mulțumit!
Îmi păstrez optimismul intact,
Cu care am trecut prin viață,
Cu Soarele am un contract,
Să mă alinte în orice dimineață.
VIAȚA CA O COMOARĂ.
Pășim spre viață inocenți,
Nopțile ne devin zile,
Suntem peste tot frecvenți,
Ca spartani în Termopile.
Suntem în ardere ca focuri,
Transformându-ne în jerbe,
Iar în ale vieții jocuri,
Ne facem zilele superbe.
Începem prin a fi doar muguri,
Care renasc în primăvară,
Anii îi transformăm în ruguri,
Viața o considerăm comoară.
ÎMI DORESC...
Îmi doresc nespus de mult,
Să nu-ți fie inima atât de tristă,
Iar glasul tău să ți-l ascult,
Într-o alură foarte optimistă.
Ochii să-ți fie mereu însoriți,
Ca zâmbetele de fecioare,
Obrajii mereu rumeniți,
Ca bujorii în splendoare.
Să mă privești foarte deschisă,
Ca florile albinele din zbor,
Să-ți văd fericirea prinsă,
Și pieptul tresăltând de dor.
Să plutim pe ale cerului cărări,
Stele să ne cânte elegii,
Să facem destul de lungi plimbări,
Prin volumele de poezii.
REÎNTOARCERE
Brațele tale, talazuri marine,
M-au cuprins atâtea decenii,
Din dimineți cu soare senine,
Până la ale apusului vecernii.
Amândoi am împărțit norocul,
Împreună am trăit și bucuria,
Așteptăm pereche sorocul,
Să întâmpinăm veșnicia.
Am gustat din mireasmÄ iubirii,
Mergând cu stelele călăuzitoare,
Am băut din cupa fericirii,
Dată de ascunse Ursitoare.
Ne-am unit în acea primăvară,
Reflecție a timpului etern,
Ne reîntoarcem pentru a câta oară,
Retrăind a tinereții refren.
DORUL, VIS COLORAT!
Dorul, acest vis colorat,
Se plimbă liber pa Pământ,
Nimeni nu l-a descifrat,
Dar veșnic am să-l cânt.
Spune-mi cine nu are dor,
Atâta timp cât este viu?
Din trecut spre viitor,
Din prezent, spre mai târziu.
Dorul e întruchipat,
În tot ce ne înconjoară,
În suflet întortocheat,
Ne face viața primăvară.
Nu-ți ascunde dorul niciodată,
Redă-l prin simpla poezie,
Să știe, să afle lumea toată,
Că plutești în reverie.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/ |
|
FAQ
Cautare
Membri
Grupuri
Inregistrare
Profil
Mesaje private
Autentificare
