AGORA LITERARA

light · ziarist Data inscrierii: 04/Oct/2007 Mesaje: 354

- CUVÂNTUL -

Cuvântul ţi-aşez la picioare,
Iar inima-n fructe de fildeş
Ţi-aşez coroane de slove
Seminţe de vorbe în palme,
Sǎrutul cernelii pe frunte
Prelins pe buze crispate,
Îti dărui cuvântul ca leagăn,
În momentul războiului mut.

Cuvântul se naşte în noi,
Al graiului sunet pe corzi
Dar moare pe buze trădate
Desprinde speranţa din colţuri,
Lipind-o pe bolţi ucigaşe.

În talerul pur al balanţei,
Măsor al literei sens
Ţi-l dau pe ape de calcar,
Izvoare ascunse de măguri
Timbrate cu pulberi de văi.

Nu-s singură, prieten mi-e tocul,
Cerneala-mi hrăneste virtutea
Mă-nvie cu rânduri şi strofe,
Ce altfel nu pot să le cânt
Doar gestul baletului sacru
Dansat pe ritm de miracol
Şi pana ce-aleargă pe coală,
Rămâne cu mine şi mâine,
Cu cartea cea sfântă de mână.

-LUTUL DE AUR-
Năvalnice zile-ntr-o viată trucată,
Cu minţi încleştate pe fruntea brăzdată
Gâlgâie timpul, muşcând iar din noi
Lăsând un apus cu gust de noroi.
Cu paşi apăsaţi mă-ndrept către mine,
Ridic vălul greu disecând nemurirea
Văd câmpuri de luptă, război pe coline
Răzbesc prin hăţişuri, aflându-mi menirea.
Mă privesc scrutător în ochiul fidel,
Rugând Creatorul să-mi cearnă gândirea
Mănunchiuri de vremi le-adună doar El,
Din ere deşarte lăsând doar iubirea.
Tu om muritor ca iarba-ncolţită,
Azi zbori sper lumină cu haina-nverzită
Dar mâine te-ntorci în pamânt unde-i gol,
Nu-i dor, nici durere, doar vid si nămol.
Fii demn, ia aminte, eşti lutul de aur,
În mâna de Sculptor cu ochii de faur
Păstrează ce-i sfânt, un scop definit,
Cadoul e Viata, azi eşti înflorit.

¬AM ADUNAT

Am adunat în mâini ochi de lună,
Să te veghez tăcuta când
O lacrimă de stea îşi face cuib,
În livada sufletului tău
Împovarat
De greutatea tăcerii de buncar şi dor
În menghina neputinţei de-a striga.

Am adunat pe buze praf de stele,
Să-ţi pot alunga cu fiecare suflu
Ploaia ce-ţi bate în geamul vieţii,
Dorind să-ţi acopere fără remuşcări
Şi ultimul vis de crisalidă
Ascuns sub umbra aripilor răsfirate
În toate gândurile mele fugare,
Ce-şi iau zborul spre genuni însângerate
Poposind cu visele frânte
La porţile fântânilor tale.

Am adunat un univers de linişte,
Să-ţi mângâi cioburile anilor
Şi chiar dacă mi-am rănit degetele,
Din fiecare boboc de durere
Îmi încolţesc tulpini secerate prea devreme.

Am adunat oceane de surâsuri,
Să-ţi gonesc tristeţea din ochi
Pe corăbii ce nu se mai întorc,
Chiar dacă eu,
Mânată de vârtejul nebunesc
Am rămas în mijlocul vâltorii.

Am adunat scări de lumină,
Să te înalţi îndată ce viaţa te coboară
Chiar dacă eu ……m-am prabusit în genunchi.

-BALADA NUFĂRULUI-

Răsfiră-ţi gingăşia în fiinţa mea,
Gravează-mi însufleţirea cu mântuire
Floare sfântă cu făclia de biruinţă,
Atinge-mi sufletul cu fiecare petală
Vreau sa-ţi fiu apa în care renaşti
Aerul pe care-ţi sprijini fruntea la apus,
Îţi sunt picătura rubinie ce-o porţi
În braţele de aureole pudrate cu dor.
Pluteşti blând pe apele vieţii mele tulburi
Dar line când îţi simt unduirea frunzelor
Explodând în pâlcuri de linişte,
În poezii de tăceri,
Traduse doar de tulpinile noastre
Crescute în adâncuri nevăzute si sacre.
Rădăcinele-ţi mi-au risipit deznădejdea,
Colorând tabloul pictat de palmele inimii
În evantaie de miresme si refrene.

Cu fiecare alură îmi ţeşi anotimpuri
Ce le-am trăit fără tine,
Scurgându-se zi după zi în clepsidra orfană de noi.
Clapele umbrelor tale îmi mângâie ochii si lacrima
Pecetluind legende nerostite.
Mărturie ne sunt aştrii şi marea
Cerul şi atingerea fibrelor de opal
Că ne-a înflorit fiinţa în lacuri de nuferi
Pe poteci cu spini şi lacăte grele.

Vor curge izvoare de lotuşi argintii,
Ce vindecă tălpile pământului unde vom iubi
Cu poeme de zăpadă,
Cu rostogoliri de tandreţe
Culeasă de pe fiecare treaptă de aşteptare,
Înflorită pe catargul timpului dintre noi
Ce-l vom învinge cu portrere de adevăruri.
Trecutul va fi doar un pumn de nisip
Spulberat pe stâlpii focului de durere
Ostoită de altarul luminii ce-ţi cântă sonete,
Descifrate în lanţuri de licurici pe marginea corolei,
De ape ce nasc nuanţe de lebede.
Un psalm îti aşez în mijloc de floare,
Respiră-l prin concerte de speranţe
Să-ţi fie semnul magic la fiecare poartă închisă
Şi slova emoţiilor semnată de CEL SFÂNT.

light · ziarist Data inscrierii: 04/Oct/2007 Mesaje: 354

- NINSORI DE GÂNDURI-

Ninge prin ochiul nopţii
cu fulgi de amintiri şi crâmpeie,
moare în noi fiecare fulg din trecut
plângându-şi cerul iubirii de ieri,
cerşind încă o zi din nectarul azuriu
dar sticlosul adevăr îl topeşte sub raze,
de vorbe-ngheţate sub streşini
ce zguduie avalanşe de timpuri,
de vieţi si membre împreunate.
Murim ușor dar acceptăm,
plângând zăpezi pe creste de suflet
zdrobit cu ceaţa privirii
pierdute-n speranţe mute, ucise
de gerul cu suflul de doruri
uitate pe crengi atârnate
între noi ...
din ziua cu braţe întinse
mâcinate sub ierni muritoare.

_________________
http://www.takeforum.com/eugen/