AGORA LITERARA

Mihai LEONTE

NOI DESCOPERIRI...

Dacã erai un continent,
Te ºtiam, desigur pe de rost,
Dar iatã fac un nou conspect,
Pe tãrâmuri unde am mai fost.

Caut sã fac noi descoperiri,
Pentru a le trece în Guiness Book,
Mã îneci tãcutã în priviri,
Mã pierd în cãutare, ca James Cook.

Doamne, cât eºti de necuprinsã,
În societatea ta de gânduri,
Eºti vastã cu lumina stinsã,
Te citesc doar printre rânduri.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE

Vara, de ce ai plecat?

Chiar mi-e ciudã c-ai plecat
Fãrã sã mã fi anunþat.
Vine toamna peste noi
Cu nori obsidian si cu ploi.

Apare într-un capot
De un alb imaculat.
Iarna cu geruri cumplite
ªi drumuri înzãpezite.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 08/06/2007 15:57 Titlul subiectului: UNDE ESTI?...poezie de MIhai LEONTE

UNDE EªTI?

Unde eºti adolescenþã,
Plinã de atâtea vise?
Unde eºti tu tinereþe,
De gânduri ne cuprinse?
Suntem aici stãpâne,
La sânul tãu,
Întruchipate
În bãtrâneþea,
Plinã de amintiri.

Inima în sunete prelungi,
Îºi duce tic-tac- ul ei exact,
Ridicând spre apogeu,
Viaþa necurmatã,
Fãrã popasuri leneºe,
Cu timp treptat,
Trecut, prezent ºi viitor.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE

CRUCIADA ZÃPEZII...

Vin din cerul zâmbitor,
Armatele cuceritoare,
De fulgi albi ºi inocenþi,
Minisculele planoare.

Fãrã zgomot ºi tam-tam,
Vin ºi cuceresc Pãmântul,
Au un solitar vechi duºman,
ªi asta este Vântul!

Da, sunt Fulgii de Zãpadã,
Asteptaþi cu nerãbdare,
Pentru a Iernii Cruciadã,
Sub a Albului splendoare.

Moldova Veche, 19 decembrie 2005
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE

MERSUL TIMPULUI...

Batrâne cautã în tine,
Puterea tinereþii tale,
Ai alãturi fiinþele divine,
Anii nu-þi vor sta în cale.

Treci peste al anilor parleaz,
Gândeºte-te cã eºti copil,
De tinereþe fii mai treaz,
Iar gândul iþi va fi fertil.

Alungã cu grijã în posterior norii,
Adu-þi în suflet doar lumina,
În raboaje încărcate de istorii,
Bucurii sã te reþinã.

Înainteazã-ncet, nu-þi fie greu,
Fiecare zi sã-þi fie nou refren,
Întãritor al sufletului tãu,
În curgerea timpului etern.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE

DAÞI-MI FLORI...

Daþi-mi flori cât sunt în viaþã,
Sã le simt a lor miros,
Rupte din grãdinã, luate de la piaþã,
Primite ca un cadou frumos.

Pe mormânt când veþi aduce,
Multe sau puþine flori,
Ele vor putrezi sub cruce,
Nu-mi vor provoca fiori.

Nu le voi simþi mirosul,
Nu le voi vedea culoarea,
Care mi-ar mai fi folosul,
Sã sacrificaþi voi floarea?
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 08/06/2007 16:02 Titlul subiectului: TIMPUL...poezie de Mihai LEONTE

TIMPUL…

Timpul merge înainte,
Niciodatã înapoi,
Ce þi-e scris þie în frunte,
Tot vei suferi apoi.

Nu-ncerca sã schimbi ursita,
Pentru vremea ce s-a dus,
Cum te-ar îndemna ispita,
Sã urmeze un alt curs.

Mergi cu timpul înainte,
Spune tot ce ai de spus,
Prin fapte ºi prin cuvinte,
Chiar de vremea þi-a apus.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE

CU SMERENIE...

Doamne, nu pot sã te mint,
Tu ºtii bine cine sunt.

TU cu Înaltat-þi bunãtate,
Pe Pãmânt mi-ai dat de toate.

Tot ce-mi dai consider SFÂNT,
ªi din suflet eu TE CÂNT.

De TINE, sufletul mi-e plin,
Cu smerenie mã-nchin,

Cu puterea ta Divinã,
Poarta-mã doar în Luminã.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 08/06/2007 16:04 Titlul subiectului: LASATI...poezie de Mihai LEONTE

LÃSAÞI...

Lãsaþi albinele sã zboare,
Nu le îngrãdiþi miºcarea,
Vor cãuta suprema floare,
Pe câmpii, cât cuprinde zarea.

Nu închideþi cercul iubirii,
Lãsaþi gândul în miºcare,
Cãci în calea fericirii,
Nimic nu o sã-l doboare.

Nu luaþi copiilor jucãria,
Nu puneþi sufletului cãtuºe,
Lãsaþi-l sã poarte nostalgia,
Acelor gânduri jucãuºe.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE · Trimis: 08/06/2007 16:05 Titlul subiectului: TOAMNÃ...poezie de Mihai LEONTE

TOAMNÃ

Niºte frunze zdrenþuite
Nu se lasã doborâte.

Se bronzeazã încã-n soare
ªi nu vor ca sã coboare.

Supãraþi doi guguºtiuci
Ce-ºi aveau cuibul în nuci

Cautã un nou lãcaº
Pentru iarnã un sãlaº.
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/

Mihai LEONTE

Spiralele vietii 2006 volum antologic

M A M A

În memoria veşnică a mamei mele,
Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.

Cu membre albe muncitoare,
Îmi cântai un cântec să adorm,
În somn îmi apăreai o floare,
Şi-n vis un înger păzitor.

Mi-apari în minte ca acum,
Râzând ţinându-mă în braţe,
Urându-mi în viaţă drum bun,
Dar tu te-ai despărţit de viaţă.

M-ai lăsat ca alţii să mă crească,
Să-mi dăruie arareori o mângâiere,
Si-n mine viaţa să-nflorească,
Făr’să cunosc pic de durere.

C-un gând ca ăsta ochii ai închis,
Ştiai ce greutăţi m-aşteaptă,
Ţi-ai dat viaţa-ntr-un surâs,
Şi ai plecat pe societatea cealaltă

- ZLATNA 1958
*
CASA BUNICILOR

De ce-mi stăruie în minte,
Vechiul bucium de la stână,
Prins de cureaua cu albe ţinte,
Lângă uşa scârţâind, bătrână?

De ce mi se pare frumoasă,
Acea construcţie simplă de lemn,
A bunicilor veche casă?
Cred că e al amintirilor semn.

Odăile cu duşumele de pământ,
Ferestre mici, tăiate de vergele,
Pentru mine este locul sfânt,
Al copilăriei mele.

Nu pot să alung din amintiri,
Să pun în locul lor palate,
Să înlocuiesc vechile trăiri,
Vă spun! Asta nu se poate.
*
SĂ ZBOR

Priveşte zborul neîngrădit nestingherit
Al păsărilor ce zarea o străbat,
Ele se îndreaptă spre infinit
Şi îl parcurg în lung şi-n lat.

Dorinţa-mi e să pot zbura
Să spintec cerul cu line aripi,
Mă stăpâneşte însă frica
Şi nu încerc, cred m-aş strivi.

Baia de Arieş 1964
*
IARTĂ-MĂ!

Părinte ceresc mă iartă,
Am greşit, căci sunt un om
Chiar conştiinţa mea mă ceartă
Dar tu eşti mare şi eşti domn.

Sincer să fiu greşit am început,
Zi de zi încerc să nu greşesc
Privind la mine în trecut,
Iartă-mă te rog, mai îndrăznesc.

Greşelile au fost umane,
Altfel poate n-ar fi fost,
Greşesc doar suflete sărmane
Precum săracii mai ţin post.

Persist şi astăzi în greşeală
Îmi place tot ce-i pământesc,
Trăind în lumea mea veritabilă
Cum aş putea să nu greşesc?

28 decembrie 2000
Moldova Veche
*
EDENUL COPILĂRIEI…

Unde e pământul meu de-acasă
Prin care îmi păşteam cârlanii?
Dorul de acele vremuri mă apasă
Şi cât de repede trecură anii.

Satul meu cu largi fâneţe
Cu iarbă grasă şi cu flori
Cu oameni plini de tinereţe
Trecuţi prin vânturi şi ninsori.

În valea largă de pe GROAPĂ
Pe unde curge ŞIPOŢELUL
Acolo vitele s-adapă
Şi-nfloreşte dediţelul.

Dealul CRUCII de la noi
Carele-l urcau cu greu
Trăgeau de ele patru boi
Şi se împotmoleau mereu.

Nori sfioşi fugiţi de-acasă
Peste gura ruptă de la HALM
E imaginea cea mai frumoasă
Ce încă în suflet o mai am.

Petia iulie 1998
*IUBEŞTE CE-I FRUMOS!

Când te calcă alţii în picioare
Trântindu-te pe jos,
Tu te ridică şi mai tare,
Iubeşte ce-i frumos!

De-i putred totul împrejur
De un lugubru miros,
Tu, păstrează-te tot pur,
Iubeşte ce-i frumos!

Când te insultă unii grav,
Prefă-te mai sfios.
Ocoleşte totul cei mârşav,
Iubeşte ce-i frumos!

Admiră cerul plin de stele,
Şi cel întunecos,
Şi în bune şi în rele,
Iubeşte ce-i frumos!
*
NIHIL NOVE.

Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
De ce să te mai oboseşti zadarnic,
În orele nopţii de toamnă târzii,
Adormi în pace. Să nu-mi scrii.

Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
Adună-ţi amintiri cu gândul harnic,
Căci ştiu precis, n-o să revii
Rugându-te; nici să nu-mi scrii.

Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
Un gând mă-nconjură amarnic
De te-aş chema ştiu: n-o să vii.
De aceea e mai bine să nu-mi scrii.

Nu studia nimic. Catrene parodii
Nici versul epigramelor zburdalnic
Totul ce reiese din atâtea poezii
Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.

16 Noiembrie 1965 Baia de Arieş
*
SONET MINIER

Sclipitoare în lumină,
Rocile ce mă-nconjoară,
În contrast cu timpul de afară,
Eu mă simt mai bine în mină.

Chiar de munca nu e uşoară,
Mulţumirea ţi-e deplină,
Când în roca cristalină,
Simţi o trepidaţie ce te înfioară.

Când iau un bulgăre minereu,
Muşchii se încoardă şi prefer,
Să simt că aş munci mai greu.

Şi orice piatră mi se pare giuvaer,
Căci simt profund în pieptul meu,
Pulsând o inimă adevărată de miner.

19 Octombrie 1963
*
MI-AR PLACE

Îmi place nespus să te privesc
Statuie înfiptă pe al inimii piedestal
Să te ador? Eu însă aş vrea să te iubesc
Îmi eşti aproximativ dar, rămâi ideal.

Îmi place părul să-ţi răvăşesc
Şi să-l transform în constelaţii
Aş vrea inimile să le unesc
Şi apoi să ne avântăm în spaţii.

Fălticeni August 1964
*

CONSTATARE

Ce elegant vă şade vouă,
Suflete indiferente,
Chiar de ninge sau de plouă,
Voi rămâneţi tot latente.

Nu simţiţi mişcări vioaie,
Nemişcate-n sentimente,
Fie viscol, fie ploaie,
Voi rămâneţi tot latente.

De dureri nici nu vă pasă,
Chiar de zilele-s incerte.
Zi urâtă sau frumoasă,
Voi rămâneţi tot latente.

De iubire nici poveste,
Alte gânduri mai concrete,
De a-ţi vrea să se ateste,
Voi rămâneţi tot latente.

18 Mai 1965
*
CÂND TE NAŞTI …

Când te naşti, primeşti în dar,
Odată cu suflul şi pământul
Nelipsit, Divinul Har,
Apoi mama-ţi dă cuvântul

Calci cu sfială pe pământ
Şi tălpile se înfioară,
Simţi în tine Duhul Sfânt,
Ce în suflet se coboară.

Dar oare ce-i mai sfânt?
Decât cuvântul mamei dulce
Şi al patriei pământ,
Pe care în suflet îl vei duce.

Încă merg cu lumea-n rând
Eforturi fac, mă străduiesc,
De greutăţi nici nu mă plâng,
N-am timp să îmbătrânesc.
*
ÎNDEMNURI

Zburaţi cocori sub cerul nesfârşit,
Aripile voastre largi stindarde,
Nu vă limitaţi în infinit,
Iar tu nu înceta, creează barde.

Alergaţi miei pe câmpul de smarald
Dansaţi minus nici o regulă precisă,
Ascundeţi-vă în al vântului fald,
Da pruncule, calea ţi-e deschisă.

Curgi râule în plină libertate,
Nu te opri în cale-ţi sfios,
În unde e atâta puritate,
Şi-n fiecare val un cântec sănătos.

Creşti mugur de stejar,
Avântă-te semeţ spre cer,
Desfă-ţi coroana hoinar,
Şi fii al codrului străjer.

Urcaţi pe stâncile albastre,
Zburdalnici cerbi şi căprioare,
Apropiaţi-vă mai mult de astre,
Beţi apă din a cerului izvoare.

1966
*
UITĂ…

Uită clipe fericite,
Dacă ai avut?
Clipele în doi trăite,
Nu mai sunt demult.

Uită destul de lungi poveşti din seri,
Când n-aveam ce face,
Limitându-ne plăceri,
Vino iar încoace.

Uită că exist pe lume,
Nu te necăji,
Dintre valurile-n spume,
Iarăşi teafăr voi ieşi.

Uită totul. Lipsit de amintiri,
Din minte mă şterge
Timpul scutit de reveniri,
Înainte merge.

Uită vechi filozofii,
Instabile fraze,
Din a mele poezii,
Cu naturale ipostaze.

Uită, calcă în picioare,
Sentimente pure,
Amintiri frumoase. Oare,
De nuanţe dure?

Uită ultimul sărut,
Şi pe primul uită,
Să rămân necunoscut,
Fii tu cunoscută.

Uită gingaşe cuvinte,
Izvorâri spontane,
Nu le ţine toate minte,
Cifrele romane.

Uită chipul meu timid,
Ochii mei saşii,
Uită totul ce-i splendid,
Sau urât mai ştii?

Uită şi treci cu vederea,
Trebuie gândire multă,
Iată că eu rup tăcerea,
Şi îţi spun, doar UITĂ!

16 Noiembrie 1965
*
EVRIKA! TE-AM DESCOPERIT…

Soţiei mele ANA LEONTE…

Alergam prin spaţii nesfârşite,
Nomad. Cu gândul cam nehotărât,
Aleile din cale-mi, de ierburi năpădite,
Mă-nfiorau şi totuşi te-am găsit.

Ardeau în mine doruri ne-mplinite,
Rug imens era tot trupul meu,
Trimiteam în univers apeluri infinite,
Îngheţasem aşteptându-le mereu.

Nu ştiu ce reacţii s-au produs?
Orbita mi-am găsit mereu pierdută,
Visată în somn sau pe ascuns.
Ivindu-te tu stea necunoscută,
Cert este că te-am descoperit şi eşti,
Încrezătoare în mine. NU GREŞEŞTI.

4 Aprilie 1967
*
TOTUL PENTRU TINE!

Ce am în suflet îţi dăruiesc
Sentimente mari , iubire,
Succese-n viaţă-ţi doresc
Bucurii şi fericire.

De-aş putea şi universul
Cu tine să-l împart în două
Dar nu. Căci nu ştiu mersul,
Mi-e frică. Dar cu stele n-o să plouă.

Sisteme solare, galaxii întregi
Ţi-aş dărui de aş putea,
Ţi-aş cere o moment să mă înţelegi
Dar ştiu precis că nu vei vrea.

Tot aurul din lume, briliante,
Împreună cu celebrul Koh-I-Noor
Toate gândirile-nalte,
Din trecut, prezent şi viitor.

Dar, dă-mi în schimb noţiunea
Că momentul poate să stea în loc,
În sens invers să meargă omenirea
Şi inima să-mi scot din foc.

Baia de Arieş 1964
*
OPTIMISM

Când plânge inima-n durere,
Şi o cuprinde o vrajă amară şi adâncă
Caută-ţi o altă putere,
Şi printre suspine tu cântă.

Spre piscuri umplute de zăpezi
Cu elan te avântă
Natura poţi ca s-o sfidezi
Deci optimist, tu cântă.

Când valul spumegă sub braţ
Şi te aruncă spre stâncă
Învinge-l, respiră cu nesaţ
Aer pur şi voios, tu cântă.

Obosit după un suprem efort
Odihna este sfântă
Nu te lăsa răpus de tot
Şi caută de cântă.

26 Decembrie 1966
*
ETATE

Atâtea ere ce s-au scurs
Cine le are evidenţa?
Tu omule, Pământului
I-ai smuls
Doar existenţa.
Un miliard de ani,
Aceasta este oare vârsta,
Bătrânei noastre Terre?
Eu nu îmi spun acelaşi lucru,
Ea a avut şi are
Enigme şi mistere.

Dacă ar fi pe urmă mine
Pământul ar fi tânăr
Nu i-aş da mai mult
Să zicem, douăzeci de ani.

Şi secoli se rostogoliră
Mereu pe suprafaţa
Veşnicului Pământ.

1963
*
DINTRE SUTE DE DORINŢE:

Cu paşi uşori, sub cerul înstelat,
Îmi doresc ca tu să fii lângă mine,
Şi totul armonios să se îmbine,
M-aş simţi desigur încântat.

Doar o clipă de visare,
Ce mi-aş dori ceva mai mult?
Aş vrea să mă pierd în contemplare,
Privindu-te să rămân tăcut.

În ochii tăi căprui, doar o clipă,
Să-mi odihnesc privirea,
Şi să nu-mi fie frică,
Că nu le voi citi fericirea.

Nu m-aş mulţumi să-ţi scriu un vers,
Poeme–ntregi aş vrea să-ţi scriu,
Să-ţi dăruiesc o stea din univers,
Tu să fii fericită şi eu la fel să fiu.

25 Martie 1967

LĂSAŢI-MĂ

Nu mă căutaţi în sonore ipostaze
Nici pe culmea înaltelor gândiri
Nu mă pierd niciodată în miraje,
Doar câteodată în roze amintiri.

Nu aruncaţi spre mine violete raze,
Nici acele duioase, gingaşe priviri
Ce mi le-aţi da ca false suveniri.
Chiar privat de ele încă numeroase se durează.

Deci, lăsaţi-mă să fiu cum sunt
Simplu în gândire, inimă şi port
Rămânând cu capul totuşi pe pământ.

Şi-ntotdeauna optimism am să export
Chiar şi dincolo de mormânt,
Vei persistă universu-mi tot.

Baia de Arieş 30 Septembrie 1965
*
LINIA VIEŢII

acrostih

Lut am fost, lut sunt şi voi rămâne.
Eroziunea vieţii lungi tot mă răpune
O zi, o treaptă înspre mâine.
Nu ştiu cât voi trăi pe lume?

Temeri, mi-s gândurile toate.
Evazive totuşi fără rezonanţă.
Mă mir că nu se pierd în noapte.
În infinit fără distanţă.

Humă sunt, dar, voi deveni ţărână,
Alte vieţi din mine vor apare,
Indiscrete vegetale prin rădăcină
Libere vieţi vor reveni în soare.

Octombrie 1966
*
MOARTEA BUNICII IOANA

Bunica a murit frumos
Ţinându-mă în braţe
Şi gândindu-se duios
Oare cui, o să mă lase ?

Mama mea plecase mai demult
De unde nu se-ntoarce
Eu nu eram încă crescut
Pentru a veni încoace.

Bunica n-a spus un cuvânt
M-a mângâiat uşor pe cap
Şi-a plecat cu Duhul Sfânt
Eu ce puteam să fac?

Am plâns o vreme după ea
Cu lacrimi de copil,
Nu ştiam ce se-ntâmpla
Şi am tăcut docil. AMINTIRE

Din macadamul dur, împrăştiat
Mi-am adunat gândirea,
Uitându-mă la tine-nfiorat
Mi-am regăsit iubirea.

Dar oare cât te-am căutat
În lumea asta infinită,
Poate că nici nu am visat
Că te voi găsi iubită!

Cuvintele frumoase se adună
Iar buzele se caută-nsetate,
În suflet e veşnică furtună
Şi trupurile sfârşesc îmbrăţişate.

Tu eşti icoana uimitoare
Pe care o privesc pios,
De frumuseţe aureolată
Te înconjoară gândul meu sfios.
*
STATUIA TA

Soţiei mele Ana LEONTE

Ţi-am dăltuit statui în suflet
Acolo ai un sanctuar al tău
Piedestale cu un etern antet
Pe care le vei avea mereu.

Am adunat nuanțe diferite
Din nesfârşitul curcubeu
Sa-ţi fac tablouri imense
Să le descriu mi-e tare greu

Nu sunt poet că scriu un vers
Sau că iubesc acum la bătrâneţe
N-am trecut suficient prin univers
Mai am în suflet multă tinereţe.

În strângerea intensă de mână
Îţi simt pulsaţia febrilă
Aşteptând ca să rămână
Ca imaginea fertilă

Corpul tău vibrând de viaţă
Desigur, ca şi altădată
Privirea ta încă semeaţă
Şi mirosul ce îmbată.

24 noiembrie 2000
Moldova Veche
*

MUŞCĂM DIN TIMP …

Muşcăm din timp ca dintr-o pâine,
Viaţa ne trece zi cu zi,
Ce-a fost azi nu mai e mâine,
Din Polul Nord la Miazăzi.

Trăim cu amintiră de neuitat,
Ce rămân în suflet îngropate,
În somnul nostru zbuciumat,
Cu vise care mor în noapte.

Nu facem socoteli să adunăm
Cât aer intră în plămâni,
Mergem înainte mai sperăm,
Cu toate că suntem, bătrâni.

Nu tragem linii, definiţii,
Nu stăm pe loc ci ne mişcăm,
Nu ne permitem premoniţii,
Fără să vrem spre viitor zburăm.

Nu e timp pentru bilanţuri
Păşim cu timpul înainte,
Nu ne înfăşurăm în lanţuri,
Căci sufletul ne e cuminte.

Moldova Veche
09 septembrie 2003
*
SUNT ŞI EU …

Sunt şi eu un punct pribeag,
Ca multe alte câte sunt,
Purtând acelaşi steag,
Al vieţii pe pământ.

Când mă ascund sub cer,
Îmi trag plapumă de stele,
Cu Căi Lactee în eter,
Pierzându-mă prin ele.

Acest cearşaf foarte incert,
Cum îl vedem în aparenţă,
Noi nu-l percepem concret,
În necuprinsa lui esenţă.

Cerul nesfârşit îmi e acoperiş,
Încărcat de stele sau de nori,
Iarba verde îmi ţine înveliş,
Asta, chiar de foarte multe ori.

Îmi caut sufletul departe,
În veşnica lui rătăcire,
Nu văd nimic ce mă desparte,
De neant şi fericire.

06 octombrie 2003
*
AM MERS …

Cu iubire soţiei mele Ana LEONTE.

- Am mers decenii împreună
Până astăzi draga mea,
Am înfruntat orice furtună,
Tu dăruindu-mi dragostea.

- Am învins în viaţă greutăţi,
Trecând prin multe, pas la pas,
Nu ne-am despărţit în părţi,
Multă dragoste ne-a mai rămas.

- Au trecut solstiţii peste noi,
Mai multe de un sfert de veac,
Nu privim cu teamă înapoi
Anii, în amintire se prefac.

- Proaspătă ca briza dimineţii
Adormită, stau şi te privesc,
Frumoasă ca în anii tinereţii
Ca şi atunci, şi astăzi, te iubesc.

31 mai 2002
*
_________________
Poezia este infinitate de ipoteze. Axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
---
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/